Atît Biblia sacrã, cît oi magistra profesoarã care este Istoria ne învaflã
cã tot ce are prefl se plãteote. Însã cel mai scump prefl, dupã cum aratã
experienfla exodului lui Moise, îl are libertatea...
Imediat dupã proclamarea în iunie 1990 a suveranitãflii oi dupã
reacflia durã a separatiotilor de la sudul oi estul republicii, a fost clar cã ne

aoteaptã vremuri grele. Nimeni însã nu bãnuia atunci, cînd am optat pen-
tru un destin liber, dimensiunea confruntãrilor ce ni se pregãteu în culisele

ultimului imperiu. Pe cînd tînãra independenflã moldavã schifla timidã
poduri de flori spre acasã, spre Europa, imperiul agonic dar încã agresiv ne

pregãtea podul de foc, grindina de plumb oi de schijã. Cîmpuri minate, fa-
limente bancare, întreruperi de curent electric, trenuri arestate oi alte dia-
bolice manipulãri pentru a-i intimida pe cei care au ridicat capul oi au

îndrãznit sã sfideze împãrãflia rãului.
...Imagini dintr-un film de groazã. Pagini de apocalipsã. Cine a trecut
prin asemenea încercãri nu ar vrea sã le re-trãiascã nici chiar la modul
imaginar. Fiecare detaliu, datã calendaristicã, nume sau document din
acele timpuri încã vii în memoria noastrã au o inexplicabilã capacitate de a
reverbera îndelung oi adînc, ridicînd vîrtejuri întregi de evenimente prin
care învie oi vorbeote însãoi Istoria.
Croitã strîmb oi crescutã într-un idiom peltic, dupã artificiale scheme
staliniste (ca sã fie mai lesne strunitã oi flinutã din scurt), aceastã palmã
de pãmînt rãpitã din trupul fiãrii printr-un act odios a mootenit o povarã
sisificã de probleme istorice, lingvistice, economice oi geopolitice, care ne
mai apasã oi acum. Un influent ziar moscovit titra în 1993: „Rãzboiul al

doilea mondial s-a încheiat abia acum“, vizînd fireote interesele strate-
gice seculare ale Rusiei în zonele-tampon ale Balticii, Asiei Mijlocii,

Caucazului, Balcanilor oi, fireote, ale Carpaflilor cu tot cu România oi
Republica Moldova.