Spirache, Dacia, Chiriachiţa, Gena, Traian şi Decebal (După ridicarea cortinei familia îşi continuă un timp ocupaţiile individuale. Ziarul lui Spirache îşi întoarce pagina, mâna Daciei răsuceşte vertiginos bobinul sub ochii lui Decebal, atenţi să vadă cât mai e de depănat din sul. Chiriachiţa înşiră ultimele cărţi cu gesturi de preoteasă antică, Traian schiţează vag colaci de fum, ceştile de cafea zornăie pe bufet, pila de unghii râcâie cu zgomotul ei specific... câteva clipe pauză...) Chiriachiţa (îi cade o carte pe jos): Sarmisegetusa... Ia apleacăte, maică, şi dămi valetele de jos. Miza: Mamă mare, te-am rugat de o sută de mii de ori. Până acuma să nu-mi mai zici Sarmisecetusa... zi-mi Miza, cum îmi zice toată lumea. (se apleacă în silă, Gena îi ia înainte şi-i ridică cartea) Gena: Poftim... (îi dă cartea) Chiriachiţa: Mersi maică...

Traian (care nu prea înghite pe soră-sa): Puteai să te deranjezi mai repede, prinţeso, că nu ţi se deteriora silueta... Chiriachiţa: Eu ştiu că Sarmisecetusa te cheamă... Miza nu e nume de om... Miza, Liza, astea sunt nume de iepe, nu de fete de oameni cum se cade... Traian: Sigur... Şi unde pui că numele ei vine de la cea mai mare cetate din istoria romanilor... (Declamând ironic...) “La Sarmasegetusa stă mândrul Decebal, ce a înfrânt popoare multe de jos şi de pe cal”. Chiriachiţa: Ba să mă ierţi dumneata. Numele ei vine de la răposatul ta’to-mare, că el va botezat pe toţi. Traian: Da’ ştiu că şi-a bătut joc de noi (arată pe fiecare din cei pe care îi numeşte) Sarmisecetusa... Decebal... Traian... pe mama... Dacia... Dacă mai aveam încă un frate... l-ar fi botezat Turnu-Roşu... Alt nume propriu nu mai există din timpul luptelor cu dacii... (un timp.) parcă am fi familie de împăraţi roman, nu de funcţionar la prefectură... (Spirache ridică ochii de sub ochelari, ascultă o clipă despre ce este vorba, apoi reia lectura.) Chiriachiţa: Eh! Ta’to-mare a fost institutor, băiete, nu terchea-berchea ca voi... De vă botezaţi copiii Neacşu, Niţă, Costache şi etc., nume de astea oareşcare... (tăcere un timp. Apoi ca pentru ea.) Hm!... Auzi colo!... Miza!... (alt timp.) Miza se pune la cărţi... Traian: Adică nu se pune, cum ai dumneata obiceiul...