Această carte inaugurează colecţia ,,Sentieri" a revistei liberal, colecţie menită să confere autonomie şi un plus de vizibilitate principalelor direcţii de cercetare în care revista noastră îşi investeşte propriile energii, alături de contribuţiile a numeroşi colaboratori importanţi. Dialogul epistolar dintre cardinalul Carlo Maria Martini şi Umberto Eco, care constituie prima parte a cărţii, a debutat în primul număr al revistei liberal - apărut la 22 martie 1995 - şi a continuat cu frecvenţă trimestrială. 

Cele opt scrisori ale acestei corespondenţe publice - pe care autorii au întreţinut-o cu o admirabilă punctualitate - sînt datate aici cu luna redactării efective a fiecăreia. Interesul suscitat în rîndul cititorilor şi ecoul pe care l-au avut în presă tematicile dezvoltate în cursul unui an - în special ultima, cea mai amplă şi mai temerară - ne-au sugerat lărgirea discuţiei la interlocutori preocupaţi de subiect din diverse perspective : doi filosofi, doi jurnalişti, doi oameni politici. „Variaţiunile" lor au apărut în numărul 12 (martie 1996) al revistei. În fine, cardinalului Martini i s-a propus nu o (imposibilă) concluzie sau sinteză, ci " refrenul", reluarea cîtorva dintre aspectele definitorii. O replică a cărei funcţie este una de clarificare şi, de ce nu, de relansare ulterioară.