Atât de mulţi oameni m-au ajutat în atât de multe feluri să ajung unde sunt astăzi, încât nici nu ştiu de unde să încep a-i identifica pe toţi şi unde să mă opresc – este o alegere şi mai complicată. Permiteţi-mi să declar că, atât ca scriitor, cât şi ca om în general, sunt un proiect în desfăşurare. Acest proiect are la bază tot ceea ce am învăţat şi experimentat până acum şi le datorez totul oamenilor care m-au educat, ajutat şi sprijinit cum au putut. Vreau să le mulţumesc, de asemenea, celor care au scris cărţile pe care le-am folosit în cercetarea mea: Urmărirea câinilor, de Desmond Morris; Ce m-au învăţat câinii, de Merrill Markoe; Viaţa secretă a câinilor, de Elizabeth Marshall Thomas; Căutarea şi salvarea câinilor, editată de Asociaţia Americană pentru Salvarea Câinilor; Operele lui Cesar Millan, James Harriot, Dr. Marty Becker şi Gina Spadafori. Aş fi un nimeni fără sprijinul familiei mele, mai ales al părinţilor mei, care au crezut întotdeauna în scrierile mele în ciuda câtorva decenii de-a lungul cărora au primit numai scrisori de respingere. A mai crezut în mine şi agentul meu, Scott Miller, de la Trident Media, care nu a renunţat nici la cartea aceasta şi nici la mine. Eforturile lui Scott m-au condus la Tor/Forge şi la editorul meu, Kristin Sevick, a cărui încredere în valoarea cărţii Câinele, adevăratul meu prieten, dublată de atenţia şi exigenţa la redactare, a rafinat şi a îmbunătăţit acest roman. A fost o plăcere să lucrez cu el şi cu toţi cei de la Tor/Forge. În timp ce scriu aceste cuvinte, această carte încă nu a ajuns la tipar şi sunt deja foarte mulţi oameni care lucrează la pregătirea pentru publicare. Sheryl Johnston, care este o mare publicistă şi o teroare la volan; Lisa Nash, care a apelat la reţeaua ei vastă de cunoştinţe şi prieteni pentru a ajuta la validarea vocii acestei cărţi; Buzz Yancey, care a încercat să facă… ei bine, vâlvă; Hillary Carlip, care şi-a asumat sarcina de a reproiecta wbrucecameron.com şi a creat adogspurpose.com, având o reuşită fabuloasă; Amy Cameron, care şi-a pus în aplicare anii de experienţă în învăţământ pentru sarcina de a scrie un ghid de studiu pentru orice educator care vrea să folosească la clasă Câinele, adevăratul meu prieten; Geoffery Jennings, un librar extraordinar, care a lăudat o primă schiţă a cărţii, şi Lisa Zupan, care înţelege. Le mulţumesc tuturor editorilor care se ocupă de rubrica mea găzduită în ziarele lor, în ciuda harababurii din presă. Mulţumiri speciale pentru Denver Post, care m-a ridicat după trista dispariţie a Rocky Mountain News. Îţi mulţumesc, Anthony Zurcher, pentru că ai făcut o treabă atât de bună editându-mi rubrica în toţi aceşti ani. Mulţumesc lui Brad Rosenfeld şi lui Paul Weitzman de la Preferred Artists pentru că m-au preferat pe mine şi lui Lauren Lloyd pentru că s-a ocupat de tot. Vă mulţumesc, Steve Younger şi Hayes Michael pentru toată munca juridică – încă mai cred că trebuie să pledăm pentru nebunie. Mulţumesc lui Bob Bridges pentru că şi-a continuat munca voluntară la eliminarea greşelilor de scriere de la rubrica mea. Aş vrea să-mi permit să te plătesc cu o sută de salarii. Mulţumesc Claire LaZebnik pentru că ai acceptat să vorbeşti cu mine despre scris. Mulţumesc Tom Rooker pentru tot ceea ce faci. Mulţumesc lui Big Al şi lui Evie pentru că au investit în cariera mea de „geniu”. Mulţumesc Ted, Maria, Jakob, Maya şi Ethan pentru că mi-aţi admirat toate prostiile. Mulţumesc tuturor celor din Societatea Naţională a Cronicarilor de Ziare pentru că încearcă să ne ţină departe de lista cu specii pe cale de dispariţie.