CUVÂNT ÎNAINTE Biblia este discursul omenesc despre Dumnezeu şi, cum oamenii nu sunt atotştiutori şi se pot înşela este de la sine înţeles faptul că autorii biblici au strecurat în text greşeli şi erori. Uneori, la lecturi atente ale Bibliei acestea cad, dar, alteori este nevoie de un fler de detectiv pentru a le descoperi. Există în Biblie contraziceri clare, fără echivoc şi insurmontabile, ca şi greşeli istorice de netăgăduit. Astfel, Creaţia va fi povestită nu odată, ci de două ori, şi încă în variante pronunţat diferite una de cealaltă.1 Cucerirea lerihonului este prezentată precum în scenariul unui monumental film hollywoodian, când, de fapt, nici nu era nevoie ca metropola de altădată să fie luată cu asalt în felul în care ne arată Biblia, 2 deoarece zidurile ei de apărare, odinioară puternice, căzuseră victime unui cutremur cu multe secole înainte de năvălirea „copiilor lui Israel”. Iar o invazie războinică în „pământul făgăduit” nici măcar nu a existat în istorie; acesta nu a fost luat prin forţă militară, ci colonizat pas cu pas. Ediţiile noastre biblice actuale nu conţin textele originale. Mai degrabă este vorba despre traduceri efectuate după traduceri, ori, prin traducerea textelor dintr-o limbă în alta se strecoară numeroase erori. Datorită acestui fapt, mici greşeli de traducere pot deja să ducă la răstălmăciri grave. 

Dar avem de-a face cu erori determinate de neatenţie sau cu falsificări conştiente? Lisus a fost evreu şi vorbea în aramaică, nu în greceşte, iar prin traducerea vorbelor sale din aramaică în limba greacă se ajunge la erori care denaturează sensul. Aşa s-ar putea explica faptul că o cămilă nu ar putea trece printr-o ureche de ac.3 Biblia ne spune că Iisus ar fi vindecat un paralitic în ziua de Sabat.4 Asta nu înseamnă că El l-ar fi instigat în vreun fel să renunţe la liniştea zilei de odihnă; şi nici n-ar fi putut fi învinuit în vreun fel de către învăţaţii vremii Sale, fără ca ei înşişi să nu se fi abătut prin aceasta de la porunca sfântă a Sabatului, deoarece vindecarea bolnavilor în Sabat era datoria celor care erau iniţiaţi în medicină. Aceasta nu era în niciun caz interzisă! În mod deosebit place o scenă care poate fi considerată una dintre cele mai cunoscute din Biblie: de frica morţii Petru şi-a trădat Domnul, mai înainte ca cocoşul să cânte de trei ori.5 Autorul greşeşte: în timpul lui Iisus nu exista în Ierusalim niciun cocoş! Biblia este discursul omenesc despre Dumnezeu, iar autorii ei au fost copiii timpului lor, adânc înrădăcinaţi în gândirea milenară. 

Timpurile s-au schimbat tot la fel de mult cât s-a schimbat şi gândirea oamenilor. Ne aflăm tocmai la începutul celui de-al treilea mileniu după Hristos; astăzi este pe deplin legitim să fie lepădate ca erori acele porunci ce par cu totul neacceptabile, chiar dacă ele sunt extrem de clar formulate în „Vechiul Testament”. De exemplu, nimeni nu va mai urma porunca de a ucide cu pietre copiii obraznici.6 Nimeni nu va mai vedea în recăsătorirea celor divorţaţi un delict vrednic de moarte. Şi nimeni nu va pretinde pedeapsa cu moartea pentru homosexuali.7 Niciun bărbat nu-şi va ucide soţia cu pietre dacă va constata că ea nu mai este fecioară. Greşită este şi opinia conform căreia toate textele biblice sunt originale. Deseori originea lor coboară până la vechi texte aparţinând unor timpuri prebiblice. Miturile despre facerea lui Adam sau despre potop nu sunt în niciun caz strict biblice, ci descind din tradiţii străvechi, pre-biblice.