Pe un ger năprasnic, într-o cârciumă, un om bea o bere rece. Un prieten dă peste el şi-l întreabă: - Pe vremea asta ţi-ai găsit să bei bere de la gheaţă? Mai bine cereai un ceai fierbinte. - Ceai fierbinte se bea vara, pe caniculă: aşa am citit într-o revistă de sănătate. Înseamnă că iarna, pe ger, trebuie invers: bere rece! Cui pe cui se scoate! - Deci vara bei ceai fierbinte ... 

- Ei, nici toate ale popii!Nu te iei chiar după tot ce scrie prin reviste! În cazul sfaturilor religioase, ,,profesioniştii" în domeniu (preoţi, teologi, profesori de religie, bloggeri), procedează uneori ca în anecdota de mai sus: invocă un principiu de bază (,,vara e sănătos să bei ceai fierbinte"), din care se deduc concluzii, acestea se întorc apoi pe dos şi ce rezultă nu mai are aproape nici o legătură cu principiul de la care s-a pornit; ideea de bază îşi pierde sensul. Cine e năucit de astfel de răstălmăciri ar putea să recurgă la sfatul personajului din anecdotă, care relativizează în mod sănătos alambicata încrâncenare a specialiştilor: nici toate ale popii! În acest fel se poate scăpa de neliniştea înfricoşată pe care pare s-o trezească religia în variantele ei superstiţioase. Dar ce stres poate provoca religia? De multe feluri, iar întâmplarea următoare e doar un exemplu.

În anii 1990 am asistat, în curtea unei parohii, la o scenă care mi-a dat de gândit. După încheierea slujbei de duminică, enoriasii mai zăboveau schimbând câteva cuvinte cu ' bătrânul preot care îşi făcuse studiile de teologie înainte de război, ba „absolvise" si puscăria comunistă pentru credinta ' ' ' lui. O doamnă, vizibil îngrijorată, l-a abordat cu o problemă ce i se părea extrem de dificilă. Soţul ei era grav bolnav, iar medicii nu-i mai dădeau speranţe de viaţă. De aceea, ea apelase la un alt preot care îi dăduse un fel de reţetă duhovnicească pe care însă nu putea s-o respecte întocmai. Arătându-i o foaie de hârtie bătrânului preot, îi spunea că o parte, să zicem, din reţetă putea fi urmată: trebuia să citească zilnic toţi cei 150 de psalmi din Biblie. Mai dificilă era cerinţa de a plăti 30 de slujbe pentru vindecarea soţului, ceea ce îi depăşea cu mult resursele financiare. Cum nu avea să îndeplinească întocmai sfatul duhovnicesc, nu-i rămânea decât să asiste neputincioasă la agonia soţului ei? ,,Reţeta" mai cuprindea şi alte prescrieri, mai mult sau mai puţin posibile.