Întunericul se mișca. Cerul nopții, negru, încărcat de amenințări și de o burniță care nu se mai oprea, se învălătucea în sine, în timp ce svastica uriașă se unduia de parcă ar fi fost o filmare în reluare. O autoritate letargică ce domnea peste străzile pietruite și tăcute de jos. Vântul în rafale arunca perdele de ploaie ușoară, care se năpusteau peste ecoul pașilor grăbiți. Un șuierat disperat de teamă în orele în care circulația era interzisă. În camera cufundată în beznă de la etajul al treilea din cinci al unei clădiri fără ascensor, o perdea tremură. Prin geamul subțire, o femeie în vârstă se uită în jos la strada întunecată din cel de-al optsprezecelea arondisment. Siluete vagi treceau grăbit. Peste drum, alți locatari îndrăzniseră să dea la o parte perdeaua sau un oblon, stingând luminile din casă, de teamă să nu fie văzuți, nedorind să fie atrași în ceea ce se întâmpla cu fugarii disperați de dedesubt. Cea care mișcase perdeaua zări doi bărbați și două femei fugind ca să-și salveze viața. Cea mai în vârstă dintre femei apucă brațul celei mai tinere în timp ce se împiedică pe pavajul ud, fiind cât pe ce să cadă. În fața lor, unul dintre bărbați, poate la vreo patruzeci de ani, alerga de la o ușă la alta, disperat să poată intra și să scape de cel care îl urmărea. În timp ce bătea cu pumnul în ușă, cel de-al doilea bărbat făcea la fel la următoarea. Toate ușile erau zăvorâte și nimeni dintre cei care se făcuseră mici de frică în camerele slab luminate nu era atât de prost încât să-i lase pe acei necunoscuți să intre, în ciuda strigătelor lor de ajutor. Sunetul bocancilor cu blacheuri, care se apropiau cu repeziciune, îi spuseră bătrânei din spatele perdelei că bărbații și femeile acelea erau în pericol de moarte. Șase soldați germani o porniseră și ei în aceeași direcție, vreo doi alunecând pe strada udă. Dar apoi se auzi un ordin: soldații se opriră și își ridicară puștile. Bătrâna lăsă perdeaua să cadă la loc și se retrase în cameră. Nu era nevoie să fie martoră la ce avea să se întâmple în continuare. Se așeză în scaunul jerpelit și își trase șalul pe ea, aplecându-și capul și acoperindu-și urechile 6 cu degetele noduroase. Îngrozită de pocnetele distrugătoare ale focurilor de armă. Bucură-te, Marie, cea plină de har…