Dacă tu ai uitat, distinse domn, îți amintesc eu: sunt soția ta. Știu că acum, brusc, te incomodează, deși odată îți plăcea. Știu că te prefaci că nu exist și că n-am existat niciodată, pentru că nu vrei să faci impresie proastă în fața oamenilor foarte culți pe care-i frecventezi. Știu că să ai o viață ordonată, să trebuiască să te retragi acasă la ora cinei, să dormi cu mine și nu cu cine ți se năzare te face să te simți un cretin. Știu că ți-e rușine să spui: M-am căsătorit pe 11 octombrie 1962, la douăzeci și doi de ani; știți, am spus da în fața preotului, într-o biserică din cartierul Stella și am făcut-o numai din iubire, nu trebuia să remediez nimic; știți, am responsabilități și, dacă nu pricepeți ce înseamnă să ai responsabilități, nu sunteți decât niște oameni meschini. Știu, știu foarte bine. Dar fie că vrei sau nu, asta e realitatea: eu sunt soția ta, și tu ești soțul meu, suntem căsătoriți de doisprezece ani – se fac doisprezece ani în octombrie – și avem doi copii, pe Sandro, născut în 1965, și pe Anna, născută în 1969. Trebuie să-ți arăt actele ca să te ajut să-ți bagi mințile-n cap? Gata, scuze, sunt exagerată. 

Te cunosc, știu că ești o persoană cumsecade. Dar, te rog, imediat cum citești scrisoarea asta, întoarce-te acasă! Sau, dacă încă nu te simți în stare, scrie-mi și explică-mi ce ți se întâmplă. O să încerc să înțeleg, îți promit. Mi-e deja clar că ai nevoie de mai multă libertate, și ai tot dreptul, eu și copiii tăi o să ne străduim să-ți facem viața cât mai ușoară. Dar trebuie să-mi spui în cele mai mici detalii ce e între tine și fata asta. Au trecut șase zile și nici nu dai un telefon, nici nu scrii, nici nu te arăți la față. Sandro mă întreabă de tine, Anna nu vrea să se spele pe cap fiindcă zice că numai tu știi să-i usuci bine părul. Nu e de-ajuns să juri că această doamnă sau domnișoară nu te interesează, că n-o s-o mai vezi, că pentru tine nu contează, că a fost doar prilejul unei crize care mocnea în tine de mult. Spune-mi câți ani are, cum o cheamă, dacă studiază, dacă lucrează, dacă nu face nimic. Pun pariu că te-a sărutat ea prima. Tu nu ești capabil să iei inițiativa, știu, dacă nu ești antrenat în ceva, nu faci o mișcare. Și acum ești năucit, am văzut ce privire aveai când mi-ai zis: Am fost cu altă femeie. Vrei să știi ce cred? Cred că încă nu ți-ai dat seama de ce mi-ai făcut. Înțelegi că e ca și cum mi-ai fi vârât o mână pe gât și ai fi tras, tras, tras până miai smuls ce am în piept?