Dacă Festinger ar fi trăit să vadă acest volum, ar fi putut spune cu siguranță: „Este mai mult decât ceea ce îmi imaginam“. Nu ar face referire la cele două anexe care îi reproduc propriile cuvinte — prima fiind formularea sa timpurie, nepublicată, a teoriei disonanței și cea de a doua constând din comentariile sale pe marginea situației teoriei disonanței, la 30 de ani de la publicarea sa. Cuvintele lui Festinger, în timp ce își exprima opinia despre poziția psihologiei sociale, după ce vreme de câțiva ani fusese departe de acest domeniu, au fost, de fapt: „Nu este chiar ceea ce am avut în minte“. Acesta este un volum care i-ar fi plăcut cu siguranță lui Leon Festinger. Prezintă o serie de idei și studii ingenioase ale unui colectiv de cercetători stabiliți în Canada, Franța, Japonia, dar și în Statele Unite, a căror intenție comună a fost îmbunătățirea modului în care înțelegem fenomenul de disonanță cognitivă. În timp ce tema comună este teoria disonanței, așa cum a fost ea enunțată de Festinger, preocuparea unanimă pornește de la ipoteza că teoria are nevoie să fie tratată cu seriozitate. Din acest punct de vedere, capitolele de față se extind întrun tablou divers de sugestii, principii, amendamente și completări aduse teoriei originale. Această carte este tratamentul necesar tuturor acelora care, pe bună dreptate, s-au plictisit de teoria disonanței de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. Colecția de față demonstrează în mod clar și convingător că nu teoria avea vreo problemă, ci mai degrabă cercetarea, limitată în mare parte la replicarea conceptuală a unora dintre implicațiile majore ale teoriei. Chiar dacă aspectele discutate în unele capitole sunt cunoscute de câțiva ani (de exemplu, rolul sinelui în provocarea disonanței sau rolul consecințelor adverse), volumul aduce în completare planuri noi și revelatoare ale cercetărilor prezentate. Acest nou volum cuprinde, de asemenea, eforturile de clarificare a unora dintre aspectele teoriei, un rezumat al unui program de cercetare ambițios centrat pe justificarea comportamentului și un raport al unei cercetări atent elaborate, care evidențiază apariția disonanței pe seama discrepanțelor dintre percepție și comportament, în lipsa consecințelor negative. Există, de asemenea, o contribuție care abordează tema căilor multiple de reducere a disonanței, a modului în care acestea se stabilesc și interacționează și alte două contribuții cu o perspectivă mai precisă și generală pe tema formulărilor matematice, care permit includerea procesului de disonanță într-un context conceptual mai amplu.