Descarca Jocul vieții și cum să-l joci de Florence Scovel Shinn in format pdf.

Cea mai mare parte a oamenilor consideră viaţa o luptă, ori VIAŢA nu ESTE o luptă, ci UN JOC! Este un joc în care nu poţi câştiga, dacă nu cunoşti Legea Spirituală. Vechiul şi Noul Testament dau o minunată clarificare a regulilor acestui joc. Iisus Hristos a numit acest joc A DĂRUI şi A PRIMI. 'Tot ceea ce un om seamănă, va culege', ceea ce înseamnă că ceea ce un om dă prin cuvînt sau prin acţiune îi va fi REDAT; ceea ce da, va reprimi.

Dacă seamănă ură, va primi ură; dacă iubeste, va fi şi el iubit; dacă critică, va fi criticat; dacă minte, va fi minţit; dacă trisează, va fi jefuit. Ni se spune de asemeni că imaginaţia joaca un rol primordial în jocul vieţii. 'Ai grijă de inima (sau de imaginaţie) mai mult decat de orice altceva, căci din ea provine sursa vieţii.' (Cartea proverbelor: 4; 23). Ceea ce înseamnă că ceea ce omul îşi imaginează se va exterioriza, mai devreme sau mai târziu, în afacerile sale. Eu cunosc pe cineva care se temea de o anumita boală. Era o boală foarte rară şi necontagioasă, dar el şi-o reprezenta fără încetare şi citea articole despre ea, aşa încat, într-o bună zi, ea se manifestă în corpul său şi muri, victimă a imaginaţiei sale dereglate. Deci ne dăm seama ca, pentru a juca cu succes Jocul Vieţii, trebuie să ne dirijăm bine imaginaţia. Acela a cărui imaginaţie a fost antrenată pentru a-şi reprezenta doar binele, atrage în viaţa sa 'toate dorinţele juste ale inimii sale' - sănatatea, bogăţia, dragostea, prietenii, perfectă expresie de sine şi realizarea celui mai înalt ideal. Imaginaţia a fost numita 'Foarfecele Spiritului', şi, într-adevăr, ea decupează, decupează fără încetare, zi dupa zi, imaginile pe care omul le formează, mai devreme sau mai târziu, şi în acest fel el întâlneşte, în planul exterior, propriile sale creaţii. Pentru a-şi forma în mod convenabil imaginaţia, omul trebuie să cunoască natura operaţiilor care au loc în interiorul său.

Grecii spuneau: 'CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI !'. Spiritul cuprinde trei planuri: subconştientul, conştientul şi Supraconştientul. Subconştientul nu este decât puterea fără direcţie. El se aseamănă cu vaporii sau electricitatea şi îndeplineşte ceea ce i se comandă; el nu are putere intrinsecă. Tot ceea ce omul resimte profund sau îşi imaginează în mod clar este imprimat în subconştient şi se manifestă în cele mai mici detalii. De exemplu, o doamnă pe care o cunosc, se juca în copilărie de-a 'văduva'. Se îmbrăca în negru, cu un voal lung şi cei din jur o găseau caraghioasă şi amuzantă.

La maturitate se căsători cu un om pe care îl iubea profund. Puţin dupa nuntă, el muri şi ea purta un voal lung de doliu, ani îndelungaţi. Subconştientul său, impresionat de imaginea pe care ea şi-o formase, o exterioriză la timpul respectiv, fără a ţine seama de durerea ei. Conştientul a fost numit mentalul muritor sau carnal. Este mentalul inferior uman care vede viaţa aşa cum este. El vede moartea, dezastrele, bolile, săracia şi limitările de tot felul, şi imprimă toate acestea în subconştient (suflet). Supraconştientul este Spiritul Divin care se află în fiecare om; este planul ideilor perfecte. Aici se află 'modelul perfect' de care vorbea Platon, Planul Divin. Pentru că există un plan divin pentru fiecare. 'Există un loc pe care trebuie să-l ocupi tu şi pe care nimeni altcineva nu-l poate ocupa; tu ai o sarcină de îndeplinit, pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini!' Există o imagine perfectă în Supraconştient.

Această imagine se proiectează câteodată că un fulger în conştient şi pare un ideal de neatins, ceva prea frumos pentru a fi adevărat. În realitate, acesta este destinul adevărat (destinaţia) omului, proiectat de Spiritul Infinit Care Se află în el însuşi. Mulţi oameni ignoră adevăratul lor destin şi forţează alte lucruri, situaţii care nu le aparţin şi care le-ar aduce doar eşecul şi nemulţumirea dacă ar reuşi să le obţină. O tânără, de exemplu, veni să mă vadă pentru a-mi cere să 'spun cuvîntul' (această expresie pe care o vom întâlni deseori în această carte, înseamnă a afirma, a restabili Adevărul) pentru a se căsători cu un bărbat de care era foarte îndrăgostită. (Ea l-a numit A.B.) Eu i-am răspuns că ar fi o violare a legii spirituale, dar că voi spune cuvîntul pentru bărbatul care-i este ales în mod divin, bărbatul care-i aparţine prin drept divin. Şi am adăugat: 'Dacă A.B. este acel bărbat, nu poţi să-l pierzi, dacă nu este el, vei primi echivalentul lui.'

Ea îl întâlnea pe AB mereu, dar acesta nu se declara. Într-o seară, ea veni să mă vadă şi îmi spuse: 'Ştiţi, de o săptamana încoace A.B. nu mi se mai pare chiar atât de remarcabil!' I-am răspuns: 'Poate că nu este el bărbatul din Planul Divin - s-ar putea să fie altul.' Puţin dupa aceea, ea întâlni pe cineva care se îndrăgosti de ea imediat şi îi declara că ea era idealul lui. De fapt, el îi declara tot ceea ce ea dorise să audă din partea lui A.B. Ea găsi acest lucru cu totul uimitor. Curînd ea răspunse sentimentelor lui şi încetă total să se mai intereseze de A.B.