Cineva m-a întrebat odată:

„Ce stă în centrul ființei umane?“

„Minciuna“, i-am răspuns. Au urmat câteva momente tensionate în care am privit amândoi în pământ, urmate de câteva întrebări în rafală, fără legătură cu subiectul, menite să risipească stânjeneala. Mi-am dat seama că se aștepta de la mine un răspuns metafizic, de sorginte New Age, care să îmbine spirite transcendente, esențe ale pădurilor străbune şi praf de stele, totul condimentat cu sirop de zână. Dar răspunsul meu a fost (şi rămâne) categoric. Din experiența mea cu oamenii (între care mă includ şi pe mine, desigur), dacă dai deoparte pozitivitatea și speranța, vei descoperi că dincolo de suprafață sălășluiește un animal foarte diferit, o minciună conversaţională, dacă vreţi, ceva mult mai puțin sănătos și reconfortant decât ne place să credem. Nu ceva malefic sau infam, ci mai curând ceva ce poate fi descris drept cinic, limitativ, repetitiv. Ceva care ne împiedică să fim împliniți.

Genul de lucru care subminează viața. Mai exact, o sabotează. Cărticica de față oferă viziunea mea asupra felului în care putem să deconspirăm şi să eliminăm minciuna din noi. Genul de minciună care ne sabotează viața în mod constant. Așadar, dacă ești obosit, copleșit, epuizat, neiubit, blocat, scos din joc, plictisit, falit, prea anxios, prea analitic, prea neîncrezător, neinspirat, deconectat, pe drumul greșit, în direcția greșită, pus la pământ, împotmolit în trecut, îngrijorat față de viitor, dezamăgit, înfricoșat, neîncrezător, neiertător, suspicios, furios ori pur și simplu blocat într-un cerc vicios, să știi că eu sunt omul de care ai nevoie, iar paginile de față îţi vor fi de mare ajutor. Cartea asta a fost scrisă pentru tine. Nu te mulţumi doar s-o citeşti — foloseșteo! Să ne întoarcem la miezul negru al minciunii. Ca să-l extirpăm