Homer este presupusul autor al Iliadei (Ilias) și al Odiseei (Odysseia). Deși aceste două mari poeme epice ale Greciei antice au fost dintotdeauna atribuite imaginii mitice a lui Homer, se știe foarte puțin despre el, dincolo de faptul că grecii au legat în Antichitate numele lui de aceste opere. Dacă se acceptă ipoteza că a existat un poet epic numit Homer, care a jucat rolul principal în modelarea Iliadei și a Odiseei, atunci Homer este cu siguranță unul dintre cei mai mari artiști din literatură. Probabil că prin impactul lor asupra culturii clasice grecești, Iliada și Odiseea au influențat în cel mai subtil mod standardele și ideile occidentale. Grecii au considerat epopeile mai mult decât simplă literatură; ei știau bucăți întregi din ele pe de rost și le-au apreciat nu doar ca simbol al unității și eroismului elen, ci și ca sursă antică de morală și chiar instruire practică. Trimiterile implicite la Homer datează de pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. Imn închinat lui Apollo din Delos, un poem pseudohomeric, probabil din secolul al VII-lea î.Hr., ar fi fost opera „unui orb care locuiește pe stâncoasa Chios“, o trimitere la o tradiție despre Homer însuși. Ideea că Homer a avut descendenți cunoscuți sub numele de „homerizi“, care au preluat conservarea și răspândirea poeziei sale, datează încă de la începutul secolului al VI-lea î.Hr. Istoricul Herodot (secolul al V-lea î.Hr.) a atribuit formularea teologiei grecești lui Homer și Hesiod și a afirmat că aceștia ar fi trăit cu vreo 400 de ani înainte de vremea lui. Acest lucru ar trebui pus în contrast cu presupunerea superficială, populară în multe cercuri din întreaga Antichitate, că Homer a trăit la puțin timp după războiul troian, despre care a cântat.

Convingerea generală că Homer provenea din Ionia (partea centrală a coastei de vest a Asiei Mici) pare o ipoteză rezonabilă, întrucât poemele în sine sunt predominant în dialect ionic. Deși Smirna și Chios au început de mult să concureze pentru această onoare, iar altele s-au alăturat, nu a supraviețuit nici un document local autentic despre cineva care, fie el sau nu poet oral, s-ar fi remarcat în acea perioadă. Există, de asemenea, o oarecare îndoială dacă Iliada și Odiseea au fost compuse de același autor. Astfel de suspiciuni au apărut în Antichitate și depindeau, în principal, de diferența de gen (Iliada fiind marțială și eroică, iar Odiseea, pitorească și adesea fantastică).