E uşor de înţeles de ce oamenii sunt fascinaţi de experienţele din vecinătatea morţii (NOE). Aceste fenomene mă intrigă şi pe mine de câteva zeci de ani. Pregătirea medicală mi-a arătat ce ar trebui să se petreacă atunci când trupurile omeneşti se sting în apropierea morţii. În momentele în care nu ar trebui să se poată forma nici o amintire, când oamenii îşi pierd în mod demonstrabil conştiinţa, sau chiar mor, majoritatea celor care susţin că au NOE descriu nişte experienţe extrem de lucide şi coerente. Mulţi relatează amănunte despre ce se întâmplă înăuntrul şi în jurul trupului lor dintr-o perspectivă extracorporală, amănunte confirmate apoi de alţi martori. Lucrul acesta nu ar trebui să fie posibil dacă relatările ar fi pur şi simplu rodul unui creier care a suferit o traumă. În istorisirile acestea e vorba despre altceva.

Dar nu numai că istorisirile par imposibile din punct de vedere medical - aceste persoane aduc informaţii despre o lume misterioasă care a stârnit mereu curiozitatea omenirii, însă pentru existenţa ei nu am avut niciodată dovezi directe: lumea de dincolo, un loc unde unii se întâlnesc cu Dumnezeu, cu rudele decedate şi cu alte fiinţe spirituale. În precedenta mea carte, Evidence of the Afterlife*, am studiat peste 1.300 de mărturii despre NOE, am demonstrat de ce nu pot fi explicate numai din punct de vedere medical şi logic, formulând concluzia că ele reprezintă amintiri credibile despre experienţe reale. Am şi realizat o scurtă listă a celor mai comune elemente din cadrul acestor experienţe. În cartea de faţă, care vine în continuarea primei, analizez multe alte mărturii, dar de data aceasta vreau să mă concentrez asupra lumii remarcabile descoperite de partea cealaltă.