Oricât li s-ar părea de deplasat celor care nu ţin seama de importanţa alcovurilor, fie ele sfinţite, fie laice şi ilicite, pentru bunul mers al administraţiei publice, primul pas al extraordinarei călătorii a unui elefant până în Austria, pe care ne-am propus s-o povestim, a fost făcut în apartamentele regale ale curţii portugheze, mai mult sau mai puţin la ora de culcare. Reţineţi că nu întâmplător am folosit aici aceste imprecise cuvinte, mai mult sau mai puţin. Evităm astfel, cu notabilă eleganţă, să intrăm în detalii de ordin fizic şi fiziologic întru câtva sordide, şi aproape întotdeauna ridicole, care, aşternute pe hârtie, ar ofensa catolicismul strict al lui dom joão, al treilea, rege al portugaliei şi al algarvelor, şi al soţiei lui, dona catarina de austria, viitoare bunică a acelui dom sebastião care va merge să lupte la alcácer-quibir, murind acolo la primul atac, ori la al doilea, deşi unii afirmă că s-a prăpădit de boală în ajunul bătăliei. Cu sprâncenele încruntate, iată-l pe rege începând să-i spună reginei, Mă întreb, doamnă, Ce anume, domnul meu, Darul pe care i l-am făcut vărului maximilian, acum patru ani, la nunta lui, mi s-a părut mereu nedemn de stirpea şi de meritele lui, iar acum îl avem atât de aproape, la valladolid, ca regent al spaniei, în vecini, cum sar spune, aş dori să-i ofer ceva mai preţios, ceva care să bată la ochi, ce părere aveţi, doamnă, Un ostensoriu pentru sfânta cuminecătură ar fi o idee bună, domnul meu, am observat că, poate din pricina virtuţilor conjugate ale valorii materiale cu semnificaţia spirituală, un ostensoriu e întotdeauna bine primit, Sfânta noastră biserică n-ar privi cu ochi buni asemenea mărinimie, în infailibila ei memorie trebuie să fie încă prezente mărturisitele simpatii ale vărului maximilian faţă de reforma protestanţilor luterani, luterani sau calvinişti, sigur n-am ştiut niciodată, Vade retro, satană, nu mi-am dat seama, exclamă regina, făcându-şi semnul crucii, mâine, la prima oră, mă duc la spovedanie, De ce mâine, în mod special, doar vă spovediţi în fiecare zi, întrebă regele, Pentru infama idee pe care duşmanul mi-a pus-o în gură, îmi simt gâtul arzând de parcă ar fi trecut prin el răsuflarea infernului. Obişnuit cu exagerările senzoriale ale reginei, regele ridică din umeri şi se întoarse la spinoasa sarcină de a descoperi un cadou în stare să-l mulţumească pe arhiducele maximilian de austria. Regina îngâna o rugăciune, tocmai începuse una nouă, când, deodată, se întrerupse şi aproape că strigă, Îl avem pe solomon, Poftim, întrebă regele, perplex, fără să priceapă intempestiva invocare a regelui iudeii, Da, domnul meu, solomon, elefantul, Şi ce-are a face elefantul, întrebă regele, uşor agasat, Pentru cadou, domnule, pentru cadoul de nuntă, răspunse regina, sărind în picioare, euforică, plină de entuziasm, Nu este un cadou de nuntă, Ar putea fi. Încet, regele dădu din cap de trei ori, făcu o pauză, apoi iar dădu din cap de trei ori, după care admise, Mi se pare o idee interesantă, Este mai mult decât interesantă, este o idee bună, o idee excelentă, replică regina făcând un gest de nerăbdare, aproape de indisciplină, pe care nu reuşi să şi-l reprime, animalul a venit din india de peste doi ani, şi de atunci n-a făcut decât să mănânce şi să doarmă, cada de apă mereu plină, mormane de furaj, parcă am hrăni o vită de jug, însă fără speranţă de răsplată, Bietul animal n-are nicio vină, la noi nu există nicio sarcină pe măsura lui, doar dacă l-am trimite să care scânduri, la şantierele navale de pe tejo, dar ar avea de suferit, sărmanul, specialitatea lui profesională fiind trunchiurile de copac