În aprilie, anul 2020, omenirea a fost pusă la grea încercare. Pandemia s-a instalat pe întreg mapamondul. Pământul era sub asediu, dar nu din cauza extratereștrilor, ci din cauza unui virus scăpat din laborator, de către oameni. Este incredibil cât rău pot să-și facă oamenii! Mă uitam la televizor și nu-mi venea să cred în ce situație am ajuns. Când s-a decretat starea de urgență din cauza virusului Covid-19, noi, bătrânii de peste 65 de ani, am fost obligați să stăm în casă. Aveam voie să ieșim două ore pe zi, ca să ne cumpărăm mâncare. M-am simțit arestată la domiciliu și am avut, la început, o criză de identitate. Mi-am zis că nu-i posibil ca, în secolul 21 și la 70 de ani, să nu am libertatea de a alege ce să fac cu viața mea! Apoi, am început să gândesc și să analizez. De-a lungul vieții, toată munca mea s-a bazat pe gândire și pe analiză. Uitându-mă pe internet, mi-am zis că trebuie să le dau dreptate și să urmăresc ce se întâmplă mai departe. Nu eram sigură că este chiar așa, dar mi-am zis că nu sunt nebuni să ne închidă pe toți în casă! Oricum, manipularea a fost splendidă! Copiii noștri ne-au prelucrat mai ceva ca emisiunile de la televizor. Ne-au interzis să ieșim din casă, chiar și în orele permise. Ne aduceau mâncare. După multe negocieri, în care le-am zis că suntem în stare să ne păzim și singuri, ei ne-au pus la zid cu următoarele cuvinte:

—Dacă voi vreți să muriți, spuneți-ne acum, ca să ne pregătim! Noi nu vrem! Apoi, au pus nepoții să ne roage să nu murim, pentru că nu mai au unde să meargă în vacanțe. Am capitulat. Nu de tot. Am ieșit, dar nu le-am mai spus. După așa-zisa Revoluție din 1989, când am fost manipulați într-un mod grosolan de Radio Europa Liberă și de Televiziunea Română, mi-am propus să nu mai cred ce se spune la televizor și să iau totul cu reținere. Manipularea de atunci a fost posibilă din cauza lipsei de informații în care ne ținea comunismul. Nu știam nimic din ceea ce se întâmplă în alte țări, pentru că aveam program de televiziune doar două ore pe zi, în care se vorbea numai de realizările comunismului nostru original. Vizitarea altei țări era foarte dificilă. Eram proscrisă, pentru că aveam un unchi, fratele tatălui meu, care fugise din țară în anul 1947 și locuia în Suedia, o țară capitalistă. Tot ceea ce însemna capitalism era socotit dușmanul poporului român! Sigur, nici atunci nu credeam asta, dar nu am avut voie să părăsesc țara, nici măcar în excursie. Odată cu căderea comunismului, am putut vedea în ce pușcărie am fost ținuți și mi-am dat seama ce minciună imensă ne-a condus viața timp de cinci decenii. În prezent, orice noutate o luăm cu rezervă și o judecăm cu grijă. Apariția internetului ne-a oferit posibilitatea să ne informăm mai bine. Sigur, totul este trecut prin mintea noastră de bătrâni hârșâiți prin viață și păcăliți atât de mulți ani.