Părintele Selznick se trezi în mijlocul nopţii cu un cuţit de pescuit la gât. Cum a obţinut Karoski un instrument de tăiat este încă şi astăzi un mister. Probabil nopţi interminabile l-a ascuţit pe marginea unei lespezi desprinsă din chilia sa izolată. Aceea a fost penultima dată când a reuşit să iasă din camera sa minusculă, de trei pe doi, eliberându-se cu o mină de pix de lanţul care îl ţinea legat de perete. Selznick îl insultase. Pentru asta trebuia să plătească.

— Nu încerca să vorbeşti, Peter. Mâna sigură şi fină a lui Karoski îi acoperea gura în timp ce cuţitul mângâia barba, care de-abia mijea, a fratelui său de sacerdoţiul sus şi jos, ca o parodie macabră a bărbieritului. Selznick îl privea paralizat de groază, cu ochii deschişi larg, cu degetele încleştate de marginea cearceafului, suportând greutatea celuilalt, aflat peste el. — Ştii de ce am venit, nu-i aşa, Peter? Clipeşte o dată pentru „da” şi de două ori pentru „nu”. Selznick de-abia reacţionă când observă cum cuţitul de pescuit s-a oprit din dans. Clipi de două ori.

— Ignoranţa ta este singurul lucru care reuşeşte să mă înfurie mai mult decât lipsa ta de politeţe, Peter. Am venit ca să îţi ascult spovedania. O scurtă sclipire de uşurare apăru pe faţa lui Selznick.

— Te căieşti pentru că ai abuzat de copii nevinovaţi? Clipi o dată.

— Te căieşti pentru că ai pătat vocaţia ta de preot?

Clipi o dată.

— Te căieşti pentru că ai revoltat atâtea suflete, dezamăgind Sfânta Noastră Biserică? Clipi o dată.

— Şi în ultimul rând, dar nu mai puţin important, te căieşti că m-ai întrerupt acum trei săptămâni în timpul terapiei de grup, astfel întârziind considerabil reintegrarea mea socială şi întoarcerea mea în slujba lui Dumnezeu? Clipi o dată foarte intens.

— Mă bucur să văd că te căieşti. Pentru primele trei păcate, te oblig la o penitenţă de şase Tatăl Nostru şi şase Ave Maria. Pentru ultimul… Lui Karoski nu i s-a schimbat expresia din ochii-i reci şi gri, dar a ridicat cuţitul şi l-a pus între buzele victimei sale terorizate.

— Oh, Peter, nu îţi dai seama ce plăcere o să îmi facă asta…

Selznick a murit în aproape patruzeci şi cinci de minute şi a fost obligat să o facă în linişte, fără a atrage atenţia supraveghetorilor care se aflau la treizeci de metri distanţă. Karoski s-a întors singur în celula sa şi a închis uşa. În dimineaţa următoare, speriat, directorul Institutului l-a găsit acolo, plin de sânge uscat. Dar imaginea asta nu a fost singurul lucru care l-a tulburat pe bătrânul preot. Ceea ce l-a tulburat complet a fost conştiinţa rece, totală, nepăsătoare, cu care Karoski i-a cerut un prosop şi un lighean, pentru că „se murdărise”.

Bărbatul din pat încetă să mai respire. Secretarul său personal, monseniorul Stanislav Dwisicz, care de treizeci şi şase de ore stătea agăţat de mâna dreaptă a muribundului, izbucni în plâns. Medicii de gardă au fost nevoiţi să îl îndepărteze cu violenţă şi au încercat mai mult de o oră să îl reanimeze pe bătrân. Au mers mai departe de limita rezonabilă. În timp ce începeau de fiecare dată procedeul de reanimare, toţi ştiau că trebuie să facă tot posibilul, şi chiar mai mult, pentru a-şi linişti propriile conştiinţe. Încăperile private ale Suveranului Pontif ar fi surprins pe orice observator dezinformat. Conducătorul în faţa căruia se înclinau cu respect liderii naţiunilor trăia într-un loc de o totală sărăcie. Camera sa era o încăpere austeră mai mult decât poate fi povestit, cu pereţii goi, în afara unui crucifix şi a mobilierului de lemn lăcuit: o masă, un scaun şi un pat umil. Acesta fusese înlocuit în ultimele luni cu un pat de spital. Pe lângă el infirmierii se străduiau să îl reanimeze în timp ce picături mari de transpiraţie cădeau pe cearceafurile de un alb imaculat. Trei călugăriţe poloneze le schimbau de trei ori pe zi. În sfârşit, doctorul Silvio Renato, medicul personal al Papei, a oprit acest efort inutil. Cu un gest a ordonat celor trei infirmieri să acopere bătrânul chip cu un văl alb. Ceru ca toţi să iasă, rămânând singur lângă Dwisicz. A redactat chiar acolo certificatul de deces. Cauza morţii era mai mult decât evidentă, un accident cardio-vascular, agravat de inflamarea laringelui. A avut îndoieli atunci când trebui să scrie numele bătrânului, deşi, într-un final, alese numele civil, pentru a evita problemele.

 Descarca Spionul lui Dumnezeu de Juan Gomez-Jurado in format pdf.