Capitolul 1

Când oamenii se gândesc la hipnoză, se gândesc la pendule care se mișcă, la „Ți se va face somn“ și la voluntari care cotcodăcesc precum găinile în spectacole cu public. Așadar, nu e surprinzător faptul că mulți dintre clienții mei sunt destul de stresați când vin la mine prima oară!

De fapt, nu e nimic nefiresc sau înspăimântător în legătură cu hipnoza. Sunt șanse să fi intrat deja într-o „stare de transă“ în viața ta de zi cu zi. Ai mers vreodată cu mașina către o destinație cunoscută și ți-ai dat seama că nu-ți amintești de acea călătorie? Ghici ce? Ai fost într-o transă! Din broșura „Prezentarea lui Ellen O’Farrell, hipnoterapeută“ Nu mai fusesem hipnotizată niciodată. Nu prea credeam în asta, ca să fiu sinceră. Planul meu era să stau întinsă acolo, să mă prefac că funcționează și să încerc să nu râd.

— Majoritatea oamenilor sunt surprinși de cât de mult le place, zise hipnotizatoarea. Era numai lapte și miere; nu era machiată și nu purta bijuterii. Pielea ei avea un aspect îngrijit, translucid, de parcă se îmbăia doar în apă de izvor. Mirosea ca acele magazine artizanale foarte scumpe pe care le găsești în orașele de provincie: a lemn de santal și levănțică. Camera în care ne aflam era micuță, călduroasă și stranie. Construită în partea laterală a casei, arăta asemenea unui balcon închis. Covorul era vechi, de un rozșters, însă ferestrele erau moderne: panouri de sticlă din podea până-n tavan, precum cele dintr-o curte interioară. Încăperea era inundată de lumină. Când am intrat, lumina părea să-mi vâjâie în cap, ca o briză înviorătoare, și simțeam miros de cărți vechi și de mare. Am stat împreună, eu și hipnotizatoarea, cu fețele apropiate de ferestre. Când stăteai atât de aproape, nu puteai vedea nisipul de dedesubt, doar marea, o foaie de tablă aplatizată și lucioasă, care se întindea până la linia de un albastru-pal a orizontului.

— Mă simt de parcă sunt la timona unei ambarcațiuni, i-am spus hipnotizatoarei, care păru extrem de încântată de acest comentariu și zise, privindu-mă cu ochii ei rotunzi și strălucitori ca ai unui animator de copii, că exact asta simțea ea mereu.