Misterele conacului Thorn Margaret Rogerson descarca gratis PDF.

Vestea a pus în frământare întreaga elită din Pont-l’Arain: magisterul Thorn este cel care va găzdui anul acesta Balul de iarnă în casa familiei sale din Parc de la Ciguë, redeschizând pentru prima dată celebra sa sală de bal pentru aproape două decenii. Ultimul bal care a avut loc acolo datează din iarna lui 1807, pe vremea lui Alistair și Charlotte Thorn, care au murit tragic când tânărul Nathaniel era încă un copil mic. Peste tot în regat, familiile de vrăjitori şi-au făcut praf trăsurile în pregătirea pentru acest eveniment feeric (vezi pagina 12 pentru o listă cu invitaţii aşteptaţi şi speculaţii timpurii despre ţinutele lor de gală). În plus, zvonurile sunt răspândite cu privire la ceea ce se întâmplă cu relaţia dintre Magister Thorn şi ucenicul de la Biblioteca Regală, Elisabeth Scrivener, care, aşa cum cititorii noştri pricepuţi îşi vor aminti cu siguranţă, a jucat un rol esenţial în toamna trecută în arestarea şi dizgraţia lui, fost cancelar al Magiei Oberon Ashcroft. Domnişoara Scrivener a stat la Thorn Manor toată iarna, mulţi se întreabă dacă ar trebui să ne aşteptăm la un anunţ de nuntă în viitorul apropiat.

Deși titlul de magistru al lui Nathaniel Thorn a fost pus în discuţie recent, după pierderea demonului familiei sale, o sursă de încredere ne informează că este din nou în posesia deplină a puterii sale. Întrebarea dacă şi-a amintit de acelaşi demon moştenit de la tatăl său rămâne fără răspuns până astăzi.  6  Informatorii noştri rămân în alertă pentru a vedea cel mai mic semn al creaturii enigmatice, despre care se ştie că are aspectul unei mici pisici albe.

Capitolul 1

NATHANIEL S-A REZEMAT de uşa de la intrarea în conac.

— N-am făcut eu asta! a insistat el, în timp ce privea neajutorat cârceii care se zbăteau în lungul gardului viu, arbuştii însufleţiţi care făceau paradă prin grădină şi vijelia magică, ameninţătoare, care dădea târcoale Conacului Thorn, purtând frunze moarte, ramuri şi pietricele din pavaj într-un ciclon rău prevestitor. Jur pe mormântul profan al lui Baltasar că n-am făcut nimic! Elisabeth i-a aruncat o privire sceptică.

— De cele mai multe ori, când spui asta, până la urmă se dovedeşte că de fapt…

— Da, da! Ştiu.

— Ca atunci când a început să plouă cu ceşti de ceai pe Bulevardul Laurel…

— Credeam că ne-am pus de acord să nu discutăm despre asta!

— Şi când fulgerul a retezat unul dintre turnurile de la Magisteriu…

— Am prins ideea! Dar azi-noapte nu am mai avut coşmaruri, nu-i aşa? Altfel, ai fi băgat cu siguranţă de seamă. Elisabeth a simţit cum se înroşeşte.

— Nu, nu ai mai avut. El i-a zâmbit larg, nedrept de chipeş în cămaşa lui de noapte, cu mânecile umflate de vânt şi părul închis la culoare răvăşit în toate direcţiile.

— În fine, toate astea trebuie să aibă cumva legătură cu vrăjile de protecţie ale conacului, a spus Nathaniel. Uită-te la strada de dincolo de porţi, este complet normală! A mijit ochii, încercând să vadă printre vârtejurile de moloz, şi a trebuit să-i dea dreptate. În afară de ei, Hemlock Park părea să se bucure de o dimineaţă de februarie liniştită şi însorită. Asta nu o făcea să se simtă mai bine. Mai ales pentru că, exact dincolo de ciclon, se strânsese o mulţime de oameni; iar în fruntea grupului se aflau…

— Reporteri, a comentat sumbru Nathaniel.

— Elisabeth Scrivener! au strigat aceştia entuziasmaţi, observând că se deschisese uşa de la intrare. Magistre Thorn! Aţi dori să ne oferiţi o declaraţie în legătură cu situaţia de faţă? Aţi pierdut controlul asupra magiei? Este adevărat că demonul vostru s-a întors? Nathaniel s-a încruntat doar. Apoi un alt reporter a strigat:

— Este posibil ca asta să aibă un impact asupra pregătirilor pentru Balul de la Miezul Iernii de săptămâna vi… Elisabeth nu a mai auzit restul frazei, pentru că Nathaniel o trăsese în pripă înăuntru şi trântise uşa după ei.