Am scris Arta subtilă a nepăsării cu intenția de a crea o altfel de carte de dezvoltare personală. Am vrut să vorbesc mai puțin despre atitudinea pozitivă și mai mult despre dificultăți ca dimensiune inevitabilă a vieții. Mai puțin despre succes și mai mult despre cum să faci față pierderilor și eșecului. Dar, mai presus de toate, în mod intenționat nu am dorit să-i ofer cititorului o hartă, o rețetă, un program pas cu pas pentru a-și atinge visurile sau orice altceva. Mi-am dorit ca sfaturile mele să rămână deschise pentru a-i determina pe cititori să-și pună întrebări lămuritoare, mai degrabă decât să le ofer eu toate răspunsurile. Pentru că, în definitiv, „a nu-ți păsa“ este o chestiune de valori. Ce anume alegi să te intereseze și ce alegi să nu te intereseze? Valorile nu cunosc răspunsuri de tip corect/greșit cu aplicație universală. Diferă de la om la om. Poate că tu prețuiești mai mult decât mine timpul petrecut cu familia. 

Ceea ce e foarte bine. Și poate că eu apreciez literatura rusă sau filmele kung-fu din anii șaptezeci. E la fel de bine. Nu există nimic de tip „corect“ sau „greșit“ aici. Prin urmare, scriind o carte despre valori, mi s-a părut important să nu-i impun cititorului nicio valoare. „Arta subtilă“ a nepăsării este, de fapt, arta de a descoperi că doar de tine depinde să alegi ce merită să te intereseze și ce nu. Responsabilitatea mea, ca autor, e să te ajut să descoperi, să conștientizezi și să-ți pui ție însuți aceste dificile întrebări. Să-ți impun valorile mele și să-ți arăt cu degetul lucrurile de care să-ți pese ar însemna să subminez chiar forța acestui mesaj. În anii ce au urmat publicării, cartea a ajuns un mega-bestseller, fiind tradusă în mai mult de șaizeci de limbi, cu vânzări de peste zece milioane de exemplare și poziționări pe primul loc în clasamentele din zeci de țări. În acești ani, întrebarea cea mai frecventă din partea cititorilor a fost: „Sună excelent totul și înțeleg, dar ce ar trebui să fac? 

De unde să încep?“ La început, le sugeram celor interesați, în particular, niște exerciții. „Încearcă să scrii cinci lucruri fără de care nu poți trăi“, le spuneam. Începe de aici. Am ajuns să recomand adesea mici exerciții, ba chiar am publicat câteva pe siteul meu, expediindu-le abonaților și prin e-mail. Oamenii au fost încântați și au raportat rezultate grozave. 

Cu timpul exercițiile s-au lărgit, s-au multiplicat și au devenit mai sofisticate. Am cerut feedback, am creat noi întrebări, pe care le-am distribuit iar și iar. În cele din urmă, m-am trezit cu jumătate de carte de întrebări și sugestii pentru jurnal — toate plecând de la dilemele importante și profunde ale vieții la care unii chiar au găsit timp să reflecteze. Acest jurnal este o colecție și o extindere a acelor exerciții inițiale. Respectând întocmai cartea originală, acestea nu-ți vor arăta ce să prețuiești și cine să fii, ci vor căuta mai degrabă să te ajute să dobândești un punct de vedere mai clar asupra lucrurilor de care-ți pasă și a persoanei care îți dorești să fii. Reprezintă un pas intermediar logic între întrebările formulate în carte și cele la care ar trebui să-ți răspunzi chiar tu. Jurnalul e structurat în cinci părți. Prima parte conține câteva exerciții pe care leam numit „Încălzire“. Sunt întrebări generale, abstracte despre ce-ți dorești de la viață, ce speri să poți realiza înainte de dispariția ta etc. Sunt întrebări ce pot fi deopotrivă amuzante și utile, însă scopul lor este să te aducă în dispoziția mentală potrivită pentru a continua.