In 1859, cînd în Anglia se tipărea în volum Bîlciul deşertăciunilor al lui Thackeray — publicat în foiletoane cu cîţiva ani înainte — într-un ziar obscur din New Orleans apăreau cîteva povestiri semnate cu un pseudonim ciudat: Mark Twain. Cine ar fi prevăzut atunci că tînărul care îşi luase ca nume literar un strigăt al marinarilor de pe Mississippi va crea şi el, în cursul unei îndelungi activităţi scriitoriceşti, un adevărat Bîlci al deşertăciunilor american, imagine a unei epoci zbuciumate din istoria ţării sale? Contemporană la început cu versurile lui Longfellow şi ale lui Whitman, imnuri închinate Americii pionierilor, Americii marilor elanuri democratice, opera lui Twain va împărtăşi, în ultimii ani ai vieţii scriitorului, concluziile amare ale prozei lui London, Norris şi Dreiser. Astfel, creaţia autorului lui Prinţ şi cerşetor va lega două perioade îndepărtate ale istoriei literaturii americane, perioade foarte distincte, însă unite prin aceeaşi dragoste pentru idealurile umanitare, prin încrederea în dreptul la libertate al tuturor oamenilor. Simbolic,Twain debutează sub semnul unor evenimente dramatice, de o covîrşitoare însemnătate pentru America. În 1862 eînd, după experienţele unei tinereţi agitate (fusese, pe rînd, ucenic tipograf, pilot pe Mississippi, miner în Nevada), Samuel Langhorne Clemens s-a dedicat ziaristicii, războiul de secesiune era în toi. Luptele dintre Nord şi Sud, care au însemnat 6 sfîrşitul „Americii eroice”, reprezentau în acelaşi timp punctul culminant al unei violente ciocniri de opinii în jurul problemei sclaviei. Încă din pamfletele de un umanism lucid ale lui Benjamin Franklin, scrise la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, răsunase glasul oamenilor a căror raţiune era tulburată dc „nedreptatea strigătoare la cer a negoţului cu sclavi”. În primele decenii ale veacului al XIX-lea, campania antisclavagistă se intensificase. Fără îndoială că tînărul tipograf Clemens avusese prilejul să culeagă ştiri despre activitatea intelectualilor care îşi afirmau cu vehemenţă adeziunea la principiile aboliţionismului. Whitman, autor al versurilor închinate luptătorilor pentru eliberarea negrilor, Emerson, membru al comitetului aboliţionist dinBoston, Longfellow, poetul iilspirat al vieţii tragice a sclavilor, au preamărit cu toţii ideea egalităţii între oameni, pregătind în anii aceia o stare de spirit care făcea ca orice om de bună-credinţa să-şi dea seama ca nu are de ales altă cale decît acţiunea. „Dacă vrem să rezistăm, declara marele scriitor Henry Thoreau, trebuie să ne înregimentăm noi înşine în luptă.”

Bancnota de un milion de lire Mark Twain descarca gratis PDF.