Cărţulia aceasta a fost tipărită întăia oară acum două decenii, în 1936. În prefaţa pe care i-o adăogeam atunci arătam că peisagiile centrului Asiei şi popoarele care trăiau acolo din vechimea cea mai adîncă sînt destinate — datorită progresului tehnic — să se prefacă, să se apropie „de lumea civilizată” şi în scurtă vreme să intre în curentul lumii capitaliste. Deplîngeam faptul că un colţ atît de interesant şi de original al lumii vechi e menit să dispară. Înspre acele regiuni misterioase, despărţite total de lumea Apusului, nu izbîndise a trece şi a se întoarce decît veneţianul Marco Polo în veacul al XIII-lea, în vremea lui Kubilai-han, urmaş al lui Ghinghis-han, după cucerirea de către mongoli a Chinei. În veacul al XVII-lea, un boier pribeag moldovean, Neculai Milescu spătarul, poreclit Cîrnu, după rătăciri în ţările Occidentului, unde şi-a pus învăţătura sa în slujba disputelor religioase ale vremii, a ajuns pînă la curtea ţarului Alexei, tatăl lui Petru cel Mare.

Alexei i-a încredinţat lui Neculai Milescu o misiune grea, trimiţîndu-l ca ambasador la împăratul Chinei. Spătarul a lăsat şi o relatare scrisă despre călătoria sa, descoperită acum cîteva decenii şi tipărită într-o traducere engleză. În afară de aceste pătrunderi în taina Orientului Depărtat, se cunosc puţine alte mărturii scrise. Mi s-a întîmplat să găsesc, într-un periodic francez de pe la 1860, relatările unor călători englezi, soţii Atkinson, despre o călătorie a lor în Mongolia, în care peisagiile şi oamenii se aflau încă în vechimea lor intactă. Jurnalul lui Witlam Atkinson şi notele soţiei sale mi s-au părul atît de interesante, încît le-am folosit, legîndu-le de trecut şi de istoria poporului nostru, avînd încredinţarea că dau cetitorilor mei tineri un prilej de lărgire a orizontului lor intelectual. Greşeam în prefaţa mea de acum douăzeci de ani prevăzînd pierderea originalităţii Mongoliei la atacul civilizaţiei moderne. Dimpotrivă, revoluţia din 1917 a adus o schimbare la vedere sur- prinzătoare întru totul. Salvarea poporului mongol şi ridicarea lui economică şi culturală sînt astăzi realizări depline.

Tablourile sumbre ale acestor călăreţi înfricoşaţi ai pustiei care au ameninţat în curgerea veacurilor Europa, de la Volga la Dunăre şi la Tibru, rămîn proiectate pe apusul istoriei trecutului. În cursul unei singure generaţii, Marea Revoluţie din Octombrie a înălţat la lumină o lume înnoită, disciplinată prin socialism, luptătoare în ultimul mare război împotriva spasmului fascist, asociată idealului de pace şi înfrăţire a lumii