Nu-mi propun să fac o cercetare istorico-literară despre Dostoievski, nu am de gînd să-i alcătuiesc biografia, nici să-i definesc personalitatea. Cu atît mai mult, cartea mea nu va fi un studiu de "critică literară" - un soi de creaţie puţin apreciat de mi'ne. De asemenea, n-aş putea spune că.,1 abordez din punct de vedere psihologic, că dezvălui "psihologia" sa. Sarcina mea este alta . Lucrarea trebuie să se raporteze la domeniu[ pneumatologiei 1, nu la cel al psihologiei.

Aş dori să dezvălui spiritul lui Dostoievski, să relev adîncimea lumii sale sensibie şi să-i reconstitui intuitiv concepţia asupra lumii 2. Dostoievski nu este numai un mare artist, ci şi un mare gînditor si clarvăzător spi-rhua:l. El este un dialectician genial, cel mai mare metafizician ,rus . în cazul său, ideile joacă un rol esenţial. Geniala dialectică dostoievskiană ocupă un Joc la fel de important ca şi covîrşitoarea lui concepţie psihologică. Prin artă, Dostoievski pene trează înseşi principiile vieţii ideilor, iar viaţa pătrunde în arta sa. Ideile trăiesc :la el o viaţă organică, au soarta lor inevitabil umană, iar această viaţă este dinamică, nu are nimic static, nu e pasivă, osificată. Dos toievski studiază procesele dinamice în viaţa ideilor. în creaţia sa se înalţă vîrtejul de foc al ideilor care curge şuvoi. Ideile reci nu există şi nici nu-l interesează. La Dostoievski există ceva din spiritul lui Heraclit. Totul este incendiar, dinamic, totul e in mişcare, în contradicţie şi luptă . Ideile sale nu sînt categorii îngheţate, statice, ci torente pîrjolitoare. Toate sînt legate de destinul omului, de destinul lumii şi al lui Dumnezeu. Ideile determină destinul, ele sînt adînc ontologice, existenţiale, energetice şi dinamice. în idee este concentrată şi ascunsă energia distrugătoare a dinamitei, iar Dostoievski arată cum exploziile ideilor distrug şi aduc moartea. Totodată, în idee este concentrată 7 şi ascunsă energia regeneratoare şi izbăvitoare.

Lumea ideilor lui Dostoievski este cu totul deosebită, o Jume unică, mult deosebită de lumea ideilor lui Platon. Ideile lui Dostoievski nu sint prototipuri ale existenţei, nu se constituie în esenţele primare şi, desigur, nu sint norme, ci destine wle existenţei, energii incandescente primare. Dar, ca şi Platon, Dostoievski a recunoscut rolul determinant al ideilor. Şi, în ciuda modei actuale, înclinată să nege valoarea independentă a ideÎllor şi să suspecteze valoarea lor Da fiecare scrii tor, nu poţi să te apropii de Dostoievski, nu poţi să-I înţelegi, fără să te cufunzi in diversa şi bogata lume a ideilor lui. Creaţia lui Dos,toievski este un adevă'rat ospăţ al cugetării. Iar acei care refuză să ia parte la acest ospăţ, bazaţi pe faptuU că în reflecţiile sale sceptice bănuiesc valori comune ale gîndului şi ideii, sînt sortiţi la o existenţă t!listă, săracă, ajung in pragul inaniţiei spirituale. Dostoievski descoperă noi lumi. Aceste lumi se află în stare de mişcare clocotitoare. Prin intermediul lumilor şi prin mişcarea lor sînt dezlegate destinele omeneşti. însă cei care se limitează la interesul pentru psihologie, la atura formală a artei, îşi Închid singuri intrarea în aceste lumi şi niciodată nu vor înţelege ceea ce destăinuie Dostoievski. Aşadar, vreau să intru în adîncul adîncurilor ,lumii de idei, să înţeleg modul de contemplare dostoievskian asupra lumi. Este o contemplare originală ,a lumii, o pătrundere intuitivă în substanţa interioară a ei. Este ceea ce i se dezvăluie creatorului privind lumea şi viaţa. Dostoievski a avut revelaţiHe sale pe care vreau să Je înţeleg. Concepţia dostoievsk,iană despre lume nu a fost un sistem abstract de idei, nu pot găsi aşa ceva, ba chiar e îndoie1nic că este posibil. Această concepţie despre lume constă în intuiţia genială a destinului uman şi universal.