În loc de vreme frumoasă, luna mai chinui Angel’s Fist cu o serie de furtuni violente, cu tunete care bubuiau deasupra munților și rafale ce suflau sălbatice deasupra lacului. Dar zilele erau din ce în ce mai lungi și lumina se întindea tot mai departe peste întuneric. Reece aproape că vedea zăpada topindu-se pe culmile mai joase în vreme ce, în valea ei micuță, plopii și sălciile începuseră să se îmbrace într-o ceață verzuie. Narcisele se ițeau vesele și galbene chiar în timp ce ploaia și vântul șuierau peste ele. Și ea se simțea aproape la fel. Fusese bătută de vânt, udată de ploaie. Dar și ea începea acum să înflorească. Și în această zi monumentală, avea să se aventureze dincolo de Fist. Pentru majoritatea femeilor, să se tundă și să se coafeze era ceva ce făcea parte din activitatea de zi cu zi. Reece însă era la fel de entuziasmată și de speriată ca și cum s-ar fi pregătit de un salt cu parașuta. Și, ca orice novice, se prinse de ușă.

― Pot să reprogramez, nu-i o problemă, îi spuse ea lui Joanie. Dacă e aglomerație azi… ― N-am spus că e aglomerație, spuse Joanie, turnând aluat de clătite pe placa de fontă.

― Da, dar se îndreaptă vremea și probabil că o să fie mulți clienți la prânz. Nu mă deranjează să rămân. ― M-am descurcat în bucătăria asta și până să apari tu.

― Sigur, n-am zis că nu. Dar dacă mai ai nevoie de o mână de ajutor… ― Am și eu două mâini. Și nu îl vezi acolo pe Beck? Beck, robust ca un stejar, îmbietor ca o oală de orez uitată pe foc, răspunse cu un rânjet și continuă să toace varza pentru salată. ― O să scoată untul din mine, Reece, dacă nu ești tu aici să o oprești. ― Și dacă nu termini varza aia până la unsprezece fix, să vedem cine o să mă oprească să-ți ard o gheată în dos! ― Ei, haide, Joanie! replică el, ca întotdeauna. ― Vrei să te faci utilă? o întrebă ea pe Reece. Mai toarnă-i cafea lui Mac în drum spre ușă.

― Bine. Am mobilul la mine, dacă te răzgândești. Mai e o oră până plec. Se mai foi puțin, dar luă vasul de cafea și se duse cu el lângă tejghea, unde Mac își aștepta porția de clătite. ― Te cerți cu Joanie? ― Hm? Oh, nu, nimic de genul ăsta. Îi turnă cafeaua. Sunt în trecere. E ziua mea liberă. ― Așa? Ai planuri? ― Da. Oarecum. Mă duc în Jackson cu Linda-gail. ― La cumpărături, ha? ― Probabil și ceva cumpărături. Cu siguranță, Linda-gail o amenințase în privința asta. ― Mă duc să mă tund. ― Te duci până în Jackson ca să te tunzi? Loialitatea pentru cetățenii din Fist îl făcu să se încrunte.