Titlu Tributul. Vol. 1

Autor Nora Roberts
Categorie Ficțiune
Subcategorie Cărți de dragoste

nora-roberts-tributul-vol-1-pdf

După cum spunea legenda, Steve McQueen înotase o dată gol pușcă printre papura și nuferii din heleșteul de la Little Farm¹. Dacă era adevărat – iar Cillei îi plăcea să creadă că este – The King of Cool² se dezbrăcase la piele și plonjase acolo undeva, după ce filmase Cei șapte magnifici și înainte de Marea evadare. În unele versiuni ale legendei, Steve făcuse mai mult decât să se răcorească în noaptea aceea înăbușitoare de vară din Virginia și făcuse acel „mai mult“ cu bunica Cillei. Deși la momentul respectiv ambii erau căsătoriți, fiecare cu altcineva, legenda abunda mai mult în relatări admirative decât unele de dispreț la adresa lor. Și fiindcă cei doi erau morți de mult, nici unul din ei nu putea să confirme sau să nege ceva din toate astea.

Pe de altă parte, se gândi Cilla în timp ce studia apa întunecoasă și aproape de nepătruns a heleșteului sufocat de nuferi, din câte știa ea, nici unul nu se deranjase să confirme sau să nege atâta timp cât avuseseră șansa să o facă. Adevărat sau fals, ea își imagină că lui Janet Hardy, atât de fermecătoare, de tragică, de sclipitoare și plină de probleme, îi plăceau bârfele și genul acesta de zvonuri. Până și idolii trebuiau să-și satisfacă într-un fel poftele inimii. Stând în lumina soarelui galben intens, cu fața înțepată de aerul mușcător și rece al lunii martie, Cilla putea să vadă imaginea aceea în cele mai mici detalii. Noaptea de vară înăbușitoare și umedă, învăluită în lumina albastră a lunii ca un proiector. Grădinile ar fi fost în culmea splendorii lor, înnebunind aerul cu parfumul lor. Apa ar fi fost răcoroasă și mătăsoasă pe piele, de culoarea ceaiului de mușețel, cu flori roz și albe presărate deasupra ca niște perle strălucitoare. Janet ar fi fost la rândul ei în culmea splendorii, absolut amețitoare, se gândi Cilla visătoare. Cu părul desfăcut, ca o coamă aurie aparent în dezordine, răsfirându-i-se pe umerii albi... Nu, aceștia ar fi fost și ei aurii, de la bronzul de peste vară. Umerii aurii în apa de culoarea ceaiului și ochii ei de-un albastru ca de gheață, sclipind de râs și cel mai probabil de la un consum copios de băuturi alcoolice.