Se întâmplă ca unii dintre voi să se întrebe de ce, în calitatea mea de pedagog, eu vă vorbesc foarte rar despre educaţia copiilor. Toţi pedagogii se ocupă de copii, eu nu o fac, sunt o excepţie. De ce? Pentru că mă gândesc că ar trebui să se înceapă prin a-i instrui pe părinţi. Eu nu cred în nici o teorie pedagogică, cred numai în modul de a trăi al părinţilor înainte şi după naşterea copiilor. Iată de ce nu am dorit niciodată să vorbesc prea mult despre educaţia copiilor. Dacă părinţii nu fac nimic pentru propria lor educaţie, ce ar putea face pentru a-şi educa copiii? Se tot vorbeşte părinţilor despre educaţia copiilor lor ca şi cum ei ar fi fost cu adevărat pregătiţi pentru aceasta; din moment ce au copii, se consideră că sunt deja pregătiţi. Nu, deseori nu sunt, şi ei sunt aceia care ar trebui mai întâi să fie instruiţi şi învăţaţi cum să se comporte pentru a-şi influenţa pozitiv copii. Ei bine, eu sunt însă criticat fiindcă nu mi se cunoaşte programul: „Pedagog? Cum aşa ? Dar nu este un pedagog, el nu vorbeşte niciodată despre educaţia copiilor!” Aceasta se întâmplă deoarece nu mi s-a înţeles deocamdată punctul de vedere. Atât timp cât părinţii nu sunt pregătiţi, putem mult şi bine să le dăm cele mai bune explicaţii pedagogice, aceasta nu le va servi la nimic, şi dorind să aplice noţiuni neînţelese, ei vor face chiar mai mult rău copiilor lor. Câţi oameni care vor să aibă copii se preocupă să ştie dacă îndeplinesc într-adevăr condiţiile necesare: dacă sunt sănătoşi şi posedă mijloacele materiale pentru a-i creşte, şi mai ales dacă au calităţile necesare ca să fie pentru aceşti copii un exemplu, o siguranţă, un sprijin în toate circumstanţele vieţii! Ei nu se gândesc la toate aceste lucruri. Ei aduc pe lume copii, iar aceştia vor creşte singuri, prin propriile puteri, se vor descurca cum vor putea şi într-o zi vor avea ei înşişi copii în condiţii la fel de jalnice ca şi părinţii lor. Eu sunt mereu mirat observând atâţia băieţi şi fete, tineri care doresc să se căsătorească fără să se gândească că trebuie să se pregătească pentru viitorul lor rol de taţi şi mame. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, ne gândim intr-adevăr dacă... nu vedem oare un copil care poartă în pântece un alt copil! Se poate observa pe chipul lor: un copil. Atunci, la ce ne folosesc toate acestea? Este preferabil să nu avem copii atât timp cât nu suntem pregătiţi, dacă nu, vă asigur, o vom plăti foarte scump. Veţi spune: „Să ne pregătim... Dar cum să o facem?” A fi pregătit înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine ce vor atrage într-o familie fiinţe excepţionale. Da, Ştiinţa Iniţiatică ne arată că nu este întâmplător dacă un copil sau altul se naşte într-o familie: în mod conştient sau nu - şi cel mai adesea inconştient - părinţii sunt aceia care l-au atras. Iată de ce părinţii ar trebui să ceară în mod conştient ajutor geniilor, al divinităţilor. Fiindcă ei îşi pot alege copiii: iată ceea ce majoritatea lor nu cunosc. Trebuie deci ca totul să fie revizuit de la Început, iar începutul înseamnă momentul conceperii copiilor. Părinţii nu se gândesc că trebuie să se pregătească cu luni de zile înainte, cu ani, ca şi pentru un act sacru. Adesea, după o seară de chef, după ce au mâncat şi au băut mult alcool, ei concep un copil! Iată momentul pe care l-au ales, dacă mai putem spune că l-au „ales”! Ei puteau să aştepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei aşteaptă să fie excitaţi de alcool şi să nu mai ştie unde se găsesc; în această minunată situaţie se concepe un copil! Ce elemente credeţi însă că vor introduce în el? Un copil care vine pe lume încărcat cu asemenea elemente nu poate fi decât prima victimă a propriilor părinţi. Atunci, pe cine trebuie să educăm mai întâi? Eu vă spun că nu copiii sunt aceia care trebuie educaţi, ci părinţii lor. Dacă părinţii nu încetează să ofere acasă ‘ copiilor spectacolul disputelor lor, al minciunilor, al necinstei lor, cum îşi pot oare imagina că îi vor putea educa? S-a observat că un bebeluş se poate îmbolnăvi manifestând şi tulburări nervoase ca urmare a certurilor dintre părinţii săi: chiar dacă el nu a asistat la acestea, disputele creează în jurul lui o atmosferă lipsită de armonie pe care el o resimte, fiindcă este încă foarte legat de părinţii săi. Bebeluşul nu este conştient, dar este totuşi foarte receptiv, corpul său eteric fiind acela care primeşte şocurile.

O Educație Care Începe Înainte De Naștere Omraam Mikhael Aivanhov descarca gratis PDF.