În adâncul pământului, sub camerele de recepție ale Palatului Buckingham, în cartierul general secret al Iepurilor Regali din Londra, Shylo se trezi din somn tresărind. Nu se frecă la ochi somnoros, așa cum făcea de obicei, și nici nu căscă. Se ridică brusc în capul oaselor, de parcă trupul lui cel mititel fusese străbătut de un șoc electric. — Astăzi plec acasă! strigă el entuziasmat, sărind în picioare pe saltea și începând să danseze de bucurie. Țopăia atâta de tare, încât urechile lui mari și pleoștite i se bălăbăneau pe cap ca niște aripi greoaie.

— Astăzi plec a-ca-să! Astăzi plec a-ca-să! cânta el, aruncându-și în sus picioarele mari și dând din coada stufoasă. Vara era pe sfârșite, iar Shylo nu-și mai văzuse mama din primăvară. Gândul că o va revedea îl umplea de fericire. Micul iepure de țară plecase de acasă în mare grabă pentru a-i avertiza pe Iepurii Regali în legătură cu un complot împotriva Reginei și nu avusese timp să-și ia rămas bun de la nimeni din familia sa. Nici prin cap nu i-a trecut că un iepuraș slab și plăpând ca el va fi apoi invitat să devină membru al unei organizații de iepuri de elită care juraseră să protejeze Familia Regală și să înlăture amenințările la adresa securității britanice. Dar iată că era adevărat. El chiar era un Iepure Regal. Shylo se gândi în treacăt la fratele său, Maximilian, și la ceilalți cinci frați ai săi care întotdeauna îl necăjiseră fără milă. Era sigur că lucrurile se vor schimba la întoarcerea acasă. De-acum era un brav Cavaler al Coroanei, nu-i va mai lăsa săl hărțuiască!