Acesta este al nouălea roman al meu publicat în Statele Unite și al zecelea în lume. În timpul acestor ani în care am scris și am călătorit, m-am simțit întotdeauna atrasă de Paris. Cu toate că împrejurările vieții nu mi-au permis să mă mut acolo (un vis al meu din anii studenției), am știut mereu că într-o zi voi scrie o poveste a cărei acțiune se petrece la Paris. Anumite detalii din romanele mele anterioare se găsesc în Orașul Luminilor, dar până acum nu mi-am lăsat niciodată personajele să prindă rădăcini acolo în felul în care am făcut-o în această carte, lucru care pentru mine a fost captivant în sine. În timp ce aveam grijă de cei trei băieți ai mei în Seattle în fiecare zi, mă plimbam alături de personajele mele prin cele mai șarmante cafenele, vedeam cele mai frumoase balcoane și admiram cele mai îndrăgite peisaje ale Parisului. Călătoria a fost una de neuitat: am urcat scările din Montmartre, am admirat produsele colorate vândute pe rue Cler, am băut espresso în cafenelele ascunse pe străduțe dosnice. Dar istoria aceasta pătrunde mai adânc, dincolo de croasanții cu ciocolată și imaginea Turnului Eiffel într-o zi de primăvară. Abordează fără ocolișuri suferința și trauma care au lovit Parisul dezbinat de război în anii 1940 și ajunge și în prezent, cu personaje care au abilitatea – sau inabilitatea – de a rezista, de a uita și de a iubi. Cartea este scrisoarea mea de dragoste pentru Paris și poate într-o zi va exista o alta. Deocamdată, sper că veți îndrăgi istorioara pe care am imaginat-o, personajele sale și întreg Parisul, până la ultima petală.