„Construim o lume împreună! Am scris şi am apăsat Enter...din nou. Continuam să lucrez la următorul text. În câteva secunde, pe ecranul computerului mi-a apărut Text Acceptat. A fost primul din acea zi ce a fost acceptat de cei din oficiul Arta Scrierii. După atâtea texte respinse, aveam nevoie de aşa un răspuns. Pe ecranul computerului, jos în partea dreaptă, puteam vedea noul indice de productivitate, scris încă în roşu. Nimeni nu doreşte să-şi vadă indicele de productivitate scris în roşu, mai ales dacă este în probă. Roşu înseamnă că în ziua respectivă existenţa ta a fost un cost. Ceasul de mână inteligent, ce-l purtam pe încheietura stângă, cum recomanda Constituţia, îmi arăta că mai aveam o oră de lucru, asigurat de angajator. Dacă decideam să rămân după program şi se întâmpla ceva, eram pe cont propriu; toate costurile adiţionale erau responsabilitatea mea. În după amiaza aia mă gândeam să risc; îmi mai trebuiau cel puţin nouă texte acceptate pentru ca indicele meu de productivitate să apară în culoarea galben. O zi terminată în culoarea galben îmi permitea să mai stau acolo încă o zi de probă. Când indicele de productivitate, la sfârşit de program, e scris în galben înseamnă că nu suntem nici profitabili, dar nici nu constituim un cost pentru angajator; el nu iese în pierdere, dar rămâne cu probabilitatea să câştige ceva a doua zi. Regulamentul îmi zicea că în o sută de zile de probă, nu trebuia să depăşesc cincizeci de zile terminate cu un indice scris în roşu dacă vroiam să rămân acolo. Suntem toţi o familie! Text Acceptat. Aveam deja patruzeci şi nouă de zile de când începusem proba acolo şi nu-mi permiteam s-o termin şi pe a cincizecea ca primele patruzeci şi nouă; cincizeci de zile consecutive cu indicele de productivitate scris în roşu mă trimiteau direct în Oficiul de Reprofilare. Nu vroiam să mă gândesc cum trec din nou prin procesul de schimbare a profilului unei piese defecte; alte numere, alte nivele de calificare, alte unităţi de timp, recalcularea preţului, preţul de aprovizionare versus noul preţ de vânzare, recalcularea venitului în urma investiţiilor, alte grafice, alte întrebări, aceleaşi răspunsuri, variante de ales şi alte proceduri mă îndemnau să mă concentrez să găsesc alte texte. Sistemul mai avea nevoie de cuvinte, de lozinci, de fraze, de îndemnări, de statusuri inteligente şi de asistenţă verbală. Dacă în ziua aia reuşeam să am mai mult de zece texte acceptate, în loc de galben, indicele avea să-mi fie scris în verde. Vroiam verde. Verde ar fi însemnat că fusesem profitabil. Verde ar fi însemnat o zi de mâine. Verde ar fi însemnat existenţă. Credem în culoarea verde! Text respins. Încă nu înţelesesem de ce anumite texte îmi erau respinse şi altele acceptate. Dacă reuşeam să rămân acolo, poate aflam şi eu secretul. Nu l-am mai aflat. O existenţă către succes! Text Acceptat.