Ultima ei clipa Shari Lapena descarca gratis PDF.

Ninge deja de două zile, abundent, necruțător și nu e niciun semn că s-ar domoli. E o nebunie să plece. Dar au ieșit plugurile, își reamintește Lindsey. Se uită indispusă pe geam, simțindu-se neliniștită, prinsă în capcană, în capcana munților care o înconjoară în acest orășel din Colorado, la aproape 50 de kilometri de Denver. În capcana zăpezii care nu mai contenește. Zăpada aduce o asemenea tăcere! Uneori, liniștea o face să-și dorească să urle. Soțul ei intră în sufrageria mică și înghesuită din spatele ei; mobila e ieftină, rafturile șubrede se țin laolaltă cu șuruburi. — E totul gata? întreabă Patrick când ea ridică privirea spre el, cu mâinile așezate pe burta uriașă de gravidă. Încă se mai poartă cu mănuși unul cu altul după cearta de-aseară. Lindsey se bucură să plece de-aici, unde senzația de izolare e totală. Cu sau fără zăpadă, o să meargă amândoi în vizită câteva zile la mama și sora ei în Grand Junction, unde vremea e mult mai blândă. Bagajele lor sunt făcute și așteaptă lângă ușă. Își dorește din toată inima să se întoarcă în sânul familiei – tânjește după compania și atenția de care are atâta nevoie! Nu știuse că avea să fie așa de greu. O să se oprească în cafenelele familiare și o să se vadă cu prietenii de care se despărțise. Ei o să zâmbească și o să se mire de ea cât de mare e și o să vrea să-i atingă burta; o să fie entuziasmați de copilul care va veni curând. Și Lindsey o să se simtă mai bine. Mai bine, din toate punctele de vedere. Și apoi va fi în stare să se întoarcă aici. Sau poate că o să rămână în Grand Junction.

— Mai bine mă apuc să deszăpezesc mașina, spune Patrick și-și pune cizmele și haina. Își mai ia și o căciulă și mănuși și adaugă:

— O să fac cald în mașină pentru tine.

Lindsey încuviințează și se întoarce din nou spre fereastră.

Hanna Bright îl pune pe micul Teddy în leagănul de pe veranda din față și se așază să-și citească romanul. Mai târziu o să se încălzească, dar dimineața e plăcut pe verandă, la adăpost de razele soarelui. Observă două mașini parcate în fața casei de peste drum și câteva uși scoase. Casa e de vânzare; probabil că vrea să o cumpere cineva. Curând e cufundată în roman, însă ridică privirea puțin mai târziu, când sesizează mișcare peste drum. Un bărbat masiv îmbrăcat în costum, despre care Hanna își dă seama că e agentul imobiliar, vorbește pe alee cu o femeie. Hanna îi privește, întrebându-se în treacăt dacă femeia e o cumpărătoare serioasă. Casa nu a fost scoasă la vânzare de mult și este un cartier căutat; își închipuie că o să se vândă destul de repede. Speră să o cumpere o familie tânără – vrea o grămadă de prieteni pentru Teddy, care are șase luni. Chiar vizavi stau fetele gemene de patru luni, care au o mămică foarte drăguță

– Stephanie –, cu care Hanna s-a împrietenit deja. Femeia asta pare să fie singură – fără soț și fără copii după ea. O ultimă strângere de mână, iar femeia îi întoarce spatele agentului și se îndreaptă spre mașina parcată. Când ajunge în stradă, se uită la Hanna și se oprește. Apoi, spre surprinderea acesteia, traversează strada și se îndreaptă spre casa ei. Oare ce vrea? se întreabă Hanna. — Bună, strigă femeia, pe un ton prietenos. Hanna constată că e ușor trecută de 30 de ani și în mod clar e atrăgătoare. Are părul blond până la umeri, o siluetă frumoasă și o postură de invidiat. După o privire scurtă, ca să se asigure că Teddy e bine, Hanna se ridică și coboară treptele verandei.

— Bună, pot să te-ajut cu ceva? întreabă politicos.

— Mă uitam la casa de peste drum, răspunde femeia, venind pe alee. Hanna îi iese în întâmpinare, ducându-și mâna streașină la ochi ca să se ferească de soare.