capitolul 1

Era doar a doua oară în mai bine de doisprezece ani de la divorţ când Megan O’Brien venea acasă la Chesapeake Shores pe timpul vacanţei. Imediat după divorţ şi după despărţirea de copiii ei, Megan socotise că amintirile erau prea dulci-amare ca să plece din New York şi să revină acasă de Crăciun. Încercase să compenseze această absenţă trimiţând mormane de cadouri alese cu grijă, pentru a fi pe placul fiecărui copil. Telefonase în ziua de Crăciun, dar convorbirile cu copiii, care între timp crescuseră, fuseseră pline de resentimente şi foarte scurte.

Fiica cea mică, Jess, refuzase categoric să stea de vorbă cu ea. În anul următor, Megan îşi luase inima în dinţi şi venise în oraş, sperând să petreacă măcar puţin timp cu copiii în dimineaţa de Crăciun. Fostul ei soţ, Mick O’Brien, fusese de acord. Megan îşi închipuise că celor cinci copii le vor sticli ochii la vederea cadourilor alese de ea. Ba chiar aranjase pentru un mic dejun special la Brady’s, unul dintre localurile preferate ale familiei, dar atmosfera fusese atât de încordată, cadourile fuseseră tratate cu asemenea dezinteres încât după o oră îşi dusese toţi copiii acasă cu maşina. Reuşise să-şi ascundă lacrimile şi dezamăgirea până când rămăsese iarăşi singură în camera ei de hotel.

După aceea încercase de nenumărate ori să-şi convingă copiii să vină la New York în vacanţa de Crăciun, dar ei refuzaseră cu încăpăţânare, iar Mick le ţinuse partea. Megan ar fi putut insista mai mult, dar îşi dăduse seama că n-ar fi reuşit decât să strice Crăciunul tuturor. Adolescenţii obligaţi să fie într-un loc unde nuşi doresc să fie pot face viaţa tuturor un iad. Îşi parcă maşina în capătul străzii principale şi porni agale de-a lungul cvartalului, privind atent în jur. Deşi nu trecuseră decât câteva zile de la Halloween, oraşul era deja împodobit pentru Crăciun.

Fiecare vitrină de pe Main Street era decorată cu beculeţe albe şi sclipitoare şi încărcată cu exponate atrăgătoare. Crizantemele galbene care stătuseră pe fiecare prag pe timpul toamnei făcuseră loc unei abundenţe de crăciuniţe de un roşu strălucitor. Lucrători de la primărie agăţau şiraguri de lumini de-a lungul străzilor din centru şi se pregăteau să ridice un brad înalt pe peluză pentru ceremonia de aprindere a bradului, care urma să aibă loc peste câteva săptămâni. Nu lipsea decât zăpada, şi cum la Chesapeake Shores nu se mai văzuse un Crăciun alb de ani buni, nimeni nu se gândea că de astă dată lucrurile vor sta altfel. Oraşul îşi crea propria atmosferă festivă, ca să-şi încânte locuitorii şi să atragă turiştii spre această comunitate de pe malul mării. În timp ce se plimba, Megan îşi aminti de minunata simplitate a cumpărăturilor de sărbători împreună cu copiii pe vremea când erau mici, de felul în care se opreau extaziaţi în faţa vitrinelor împodobite.

Între timp, apăruseră câteva magazine noi, dar multe rămăseseră exact la fel, cu vitrinele decorate vesel pe o temă de sezon. Acum venise rândul nepoţilor să privească încântaţi vitrinele. De pildă, prăvălia lui Ethel avea în vitrină aceleaşi figurine animate reprezentând pe Moş Crăciun şi pe soţia lui, alături de borcane uriaşe pline cu acadele colorate, atât de îndrăgite de copiii din oraş. Magazinul Seaside Gifts arbora aceleaşi plase de pescuit împodobite cu beculeţe, la care adăugase o o varietate impresionantă de ornamente nautice sclipitoare, unele delicate, altele extravagante şi şocante. La magazinul fiicei ei, Bree, denumit Florăria de pe Corso, beculeţele licăreau dintr-o mare de crăciuniţe alb cu roşu.

Alături, la librăria nurorii ei Shanna, vitrina expunea cărţi cu teme de Crăciun pentru copii, precum şi o colecţie de cărţi cu reţete de prăjituri de sezon şi un platou cu mostre, menit să ademenească un Moş Crăciun în mărime naturală. Megan ştia că înăuntru clienţii erau întâmpinaţi cu şi mai multe prăjituri delicioase. Maestrul bucătar de la hanul fiicei ei Jess le trimitea aici zilnic pe toată durata sărbătorilor, unele ambalate pentru a fi vândute drept daruri de Crăciun. De fapt, pe toată Main Street Megan vedea dovezi ale existenţei familiei ei, care se stabilise în acest oraş creat de fostul ei soţ, arhitectul Mick O’Brien. Deşi, cu excepţia lui Jess, toţi copiii lor plecaseră din Chesapeake Shores ca să meargă la colegiu şi să-şi făurească o carieră, se înapoiaseră acasă unul câte unul şi îşi făcuseră un rost în oraş. Se împăcaseră cu tatăl lor şi într-o oarecare măsură şi cu ea. Numai Connor, acum avocat la Baltimore, păstrase distanţa