Un roman puternic personal, unde autorul descoperă realitatea despre tatăl său, care și-a creat identități false pentru a-și îmbunătăți propria viață. Acțiunea are loc în 1987, pe fondul procesului lui Klaus Barbie. Fiul află că tatăl său a fost condamnat pentru activități împotriva Franței, a fost recrutat la 17 ani în armata lui Petain, apoi a servit într-o miliție de extremă dreapta și în armata germană, înainte de a se alătura Rezistenței. Tatăl, descris ca fiind infam, l-a trădat pe fiul său. Infamul este acela care l-a aruncat pe fiul său într-o lume întunecată, lipsită de repere, lumină și adevăr. A traversat războiul închizând toate ușile în urma lui, interogat de naziști, suspectat de membrii rezistenței, de americani, de judecători și jurați, amestecând faptele și datele.

Fiul infamului este chiar autorul cărții, Sorj Chalandon, un jurnalist specializat în relatarea unor evenimente importante, care acum scrie un roman autobiografic. Utilizând abilitățile sale de reporter obiectiv și emoția personală a unei confesiuni, autorul descrie modul în care a aflat adevărul despre tatăl său. În copilărie, auzise povești despre cum tatăl său luptase în Rezistența franceză, dar după ce a avut acces la arhive și documente oficiale, realizează că tatăl său avusese multiple identități și participase în diverse conflicte. A fost colaboraționist, comunist, și pretindea că l-a păzit pe Hitler și a dezertat de mai multe ori, din motive neclare. Poveștile sale, amestecate cu confesiuni și documente oficiale, dezvăluie un om care a inventat mereu povești, care și-a visat vieți paralele și a ajuns să creadă în ele, mințind constant. O figurație de tip Șeherezadă mereu vinovată, care își inventează biografii convenabile pentru a impresiona pe alții și pe sine însuși.