Evangeline vârî hârtia de ziar veche de două săptămâni în buzunarul fustei ei înflorate. Uşa de la capătul acestei alei vechi era puţin mai înaltă decât ea şi era ascunsă în spatele unui grilaj de metal ruginit în loc să fie acoperită cu o frumoasă vopsea roşie ca sângele, dar ar fi pariat pe magazinul de curiozităţi al tatălui ei că aceasta era uşa dispărută. Nimic din Cartierul Templului nu era atât de neatrăgător. Fiecare intrare de aici avea panouri sculptate, arhitrave decorative, marchize de sticlă şi găurile cheilor aurite. Tatăl ei fusese un om credincios, dar obişnuia să spună că bisericile de aici erau ca vampirii – nu erau destinate închinării, ci erau proiectate pentru a ademeni şi a prinde în capcană. Dar această, uşă era diferită. Această uşă era doar un bloc brut de lemn cu o clanţă ruptă şi vopsea albă scorojită. Această uşă nu voia să fie găsită. Dar nu putea ascunde de Evangeline ceea ce era cu adevărat. Forma ei crestată era inconfundabilă. O parte era o curbă înclinată, cealaltă, o tăietură zimţată, formând o jumătate de inimă frântă – un simbol al Prinţului Sortit al Inimilor. În sfârşit. Dacă speranţa era o pereche de aripi, ale lui Evangeline se întindeau în urma ei, dornice să îşi ia zborul din nou. După două săptămâni de căutare prin oraşul Valenda, o găsise. Când ziarul de bârfe din buzunarul ei anunţase prima dată că uşa de la biserica Prinţului Inimilor dispăruse, puţini îşi imaginaseră că era ceva magic. Era primul articol al foii de scandal şi oamenii spuseseră că era o parte a unei farse pentru a vinde abonamente. Uşile nu dispăreau, pur şi simplu. Dar Evangeline credea că puteau face asta. Povestea nu i se păruse un truc; i se păruse un semn care îi spunea unde să caute dacă voia să-şi salveze inima şi pe băiatul căruia îi aparţinea. Poate nu văzuse multe dovezi ale magiei în afara ciudăţeniilor din magazinul de curiozităţi al tatălui ei, dar avea credinţa că aceasta exista. Tatăl ei, Maximilian, întotdeauna vorbise despre magie ca şi cum ar fi fost reală. Iar mama ei fusese din Nordul Magnific, unde nu era nicio diferenţă între basme şi istorie. „Toate poveştile sunt făcute atât din adevăruri, cât şi din minciuni, obişnuia ea să spună. Ceea ce contează e felul în care credem în ele.” Iar Evangeline avea un dar când era vorba de a crede în lucruri pe care alţii le considerau mituri – cum ar fi Sorţile nemuritoare. Deschise grilajul de metal. Uşa nu avea o clanţă, forţând-o să îşi vâre degetele în micul spaţiu dintre marginea ei zimţată şi zidul murdar de piatră. Uşa îi ciupi degetele, făcând să curgă o picătură de sânge, şi putu să jure că îi auzi vocea spartă zicând: „Ştii în ce vei intra? Nu o să faci altceva decât să-ţi frângi inima”. Dar inima lui Evangeline era deja frântă. Şi înţelegea riscurile pe care şi le asuma. Ştia regulile pentru vizitarea bisericilor Sortite: Promite întotdeauna mai puţin decât poţi da, pentru că Sorţile iau întotdeauna mai mult. Nu te târgui cu mai mult de o Soartă. Şi, mai presus de toate, nu te îndrăgosti niciodată de o Soartă. Erau şaisprezece Sorţi nemuritoare, şi erau nişte fiinţe geloase şi posesive. Înainte să dispară cu secole în urmă, se spunea că ele conduseseră o parte din lume cu o magie care era la fel de malefică pe cât era de minunată. Niciodată nu încălcau un târg, deşi adesea răneau oamenii pe care îi ajutau. Totuşi, majoritatea oamenilor – deşi credeau că Sorţile erau doar nişte mituri – deveneau destul de disperaţi ca să se roage lor la un moment dat. Evangeline întotdeauna fusese curioasă în legătură cu bisericile lor, dar ştiuse destul despre firea schimbătoare a Sorţilor şi a târgurilor Sortite ca să evite să le caute locurile de închinare. Până în urmă cu două săptămâni, când devenise unul dintre acei oameni disperaţi despre care o avertizaseră întotdeauna poveştile. — Te rog, îi şopti ea uşii în formă de inimă, cu vocea plină de speranţa sălbatică şi rănită care o condusese acolo. Ştiu că eşti un lucruşor isteţ. Dar mi-ai permis să te găsesc. Lasă-mă să intru. Trase pentru ultima dată de lemn.

Descarca A fost odata o inima franta de Stephanie Garber PDF gratis.