Dacă în unele dintre camerele din casă monştrii se ascundeau sub paturi, Tella jura că apartamentul mamei ei era fermecat. Urme de lumină de culoarea smaraldului pluteau în aer ca şi când spiriduşii ar fi venit să se joace ori de câte ori pleca mama ei. Camera mirosea a flori culese din grădini secrete şi, chiar şi atunci când nu adia briza, draperiile diafane se umflau în jurul patului minunat cu baldachin. Deasupra, candelabrul din citrin1 o întâmpină pe Tella cu sunetele muzicale ale bucăţilor de sticlă care se atingeau, ajutând-o să îşi imagineze că apartamentul era o poartă vrăjită spre o altă lume.

Picioarele mici ale Tellei nu scoaseră niciun sunet când traversă pe vârfuri covoarele groase, crem, spre dulapul mamei ei. Aruncă rapid o privire peste umăr, iar apoi luă cutia de bijuterii a mamei. Alunecoasă şi grea în mâinile Tellei, cutia era făcută din sidef şi acoperită cu o pânză de păianjen din filigran de aur, iar ei îi plăcea să pretindă că era şi fermecată deoarece, chiar şi atunci când degetele îi erau murdare, din fericire nu lăsau niciodată urme. Mama Tellei nu se supăra dacă fiicele ei se jucau cu rochiile sale sau îi probau papucii de casă extravaganţi, dar le ceruse să nu atingă cutia aceasta, fapt care o făcuse irezistibilă pentru Tella. Scarlett îşi putea petrece după-amiezile visând cu ochii deschişi la spectacolele ambulante precum Caravalul, dar Tellei îi plăcea să aibă aventuri adevărate.