– Asta e! Exact așa se face protecția! Ai reușit, Selunia! Ai reușit! strigă bucuroasă Elis bătând ușor din palme. Selunia, auzind vorbele ei, își deschise ochii nerăbdătoare și o privi cu multă atenție. Observă cum, în jurul prietenei ei entuziasmate, plutea un văl mare, transparent, pe care jucau spectaculos șuvoaie luminoase de energie protectoare. – Asta este! exclamă Selunia plină de emoție, nevenindu-i a crede ceea ce vedea. De data aceasta chiar am reușit să fac o protecție completă, cred...

– Dar de ce ești nesigură? o întrebă Elis bosumflându-se teatral. Dacă tot nu crezi, de ce nu încerci să mă ataci? adăugă ea, învârtindu-se în loc o dată, ca să-i arate că învelișul diafan era complet închis în jurul ei.

– Să te atac?! – Da, haide! Încearcă! Stai liniștită că, dacă n-o să țină, eu o să mă apăr singură, fără probleme. Dă și tu de câteva ori, ca să te convingi că ai reușit! Selunia o privi neîncrezătoare pentru câteva clipe, în timp ce ea îi zâmbea jucăuș. Peluza translucidă îi accentua și mai mult înfățișarea blândă și luminoasă, dată de părul ei lung, blond-pai, de ochii ei azurii și de veșmântul ei lejer

– o rochie roz-pal, dantelată, lungă până la genunchi. Elis era prietena de suflet a Seluniei. Deși o știa cât de pricepută era în protecții și atacuri energetice, se temea că o va răni. Văzând însă privirea ei insistentă, Selunia își face curaj.

– Bine, spuse ea hotărâtă. Fii pregătită atunci! Și fără să mai stea pe gânduri, Selunia își ridică o mână în aer, o aținti asupra lui Elis asemenea unui pistol și se concentră să atace. Bucățile de cristal, încrustate în mănușile de luptă pe care le purta, emanară rapid un șir de raze luminoase care se repeziră asupra Elisei, asemenea unor gloanțe-laser. Era un atac simplu și intenționat slab. Selunia voia să fie precaută. Spre bucuria celor două fete, razele nu reușiră să treacă prin pânza protectoare, ci se spulberară imediat la contactul cu aceasta. – Ooau, chiar a mers! exclamă cu uimire Selunia.