Introducere

E greu să fii feminină într-o lume condusă de bărbaţi, într-o lume în care clădirile sunt tot mai înalte, iar florile şi copacii tot mai puţini, într-o lume în care dragostea este schimbată pe funcţionalitatea lucrurilor prezente. Tot ce rămâne frumos în această lume este inventat pentru a provoca emoţii plăcute şi pentru a se vinde. Chiar și practicile spirituale sunt „în vogă”, iar dacă spui cuiva că faci yoga, eşti vegetarian sau practici meditaţia, te va privi nu ca pe un om spiritual, ci ca pe unul care este ”în pas cu timpul”. Valorile cu adevărat profunde sunt foarte puţin păstrate şi nu cred că este o problemă nouă, ci de zeci de ani este una ”stridentă”. Ne este dificil să devenim mai feminine, dar şi bărbaţilor le este greu să rămână masculini când societatea în care trăim ne amestecă pe toţi în acelaşi vas educaţional astfel încât să ieşim cu toţii egali şi cenușii pe interior, tocmai pentru a evidenția că între sexe este doar o diferență superficială. În schimb, cunoașterea importanței acestor diferențe ar aduce fericirea femeilor și a bărbaților deopotrivă. Este foarte greu să fii „diferit” de cei care aleargă după scopuri pe care nici măcar ei nu ştiu de unde le au, poate din minte, din inimă, de la televizor și din mass media. Este foarte greu să rămâi creativ când ceea ce creezi, în loc să bucure, este doar bine plătit.

Este greu să păstrezi dragostea şi curiozitatea pentru această lume într-o şcoală care te notează pentru setea de cunoaştere cu note maxime ce nu pot fi depăşite. Este greu ca în interiorul unei capcane a materialismului şi a competiţiei să deschizi mugurii dragostei şi ai cooperării adevărate. Dar este posibil! Multe dintre noi, femeile, ne dăm seama că relaţiile sunt cel mai important lucru din câte pot exista, pentru că aici, în interiorul nostru, există fericire, există viaţă, există posibilitatea de a ne manifesta cele mai diverse părţi ale sufletului nostru. Doar păstrând polaritatea bărbat-femeie putem crea relaţii adevărate. Nu putem avea un cuplu în care ambii membri joacă acelaşi rol. Din păcate, va trebui să ne asumăm fiecare câte un rol, deşi uneori ne încăpăţânăm să credem că cel al partenerului este mai uşor şi mai confortabil, încercând astfel să i-l ”furăm”. Multe dintre noi, în căutare de fericire, începem să ne punem întrebări, începem să înţelegem că ceea ce am învăţat de la părinţi şi de la societate despre însemnătatea rolului de femeie, despre ce înseamnă să creezi o relaţie fericită, nu doar zâmbitoare, în realitate nu este veridic și nu funcţionează. Multe dintre noi înţelegem că nu s-a păstrat esenţa a ceea ce ar fi trebuit să învăţăm de la bunici şi mame, ci s-a pierdut undeva în timp. Mai precis, în momentul în care ele au fost nevoite să se angajeze foarte devreme după naşterea copiilor, odată ce au fost nevoite să-şi asume roluri masculine tot mai mult, iar diferenţele dintre sexe au început să pară un obstacol. Ne-am născut într-o perioadă în care am înţeles că nu putem căuta fericirea în ceea ce încearcă mass media să ne convingă că „merită banii” pe de o parte, iar pe de altă parte nu ştim unde să căutăm această fericire și devenim derutate.

Este ca atunci când ni se face sete și ştim că paharul de apă din mâinile noastre este otrăvit, dar nu ştim de unde am putea lua altul cu apă pură, bună de băut. Sunt foarte puţine femei fericite, care, deşi au depus mult efort ca să aibă succes, deşi sunt deştepte, reuşesc să dezvolte calităţi care pentru un bărbat ar reprezenta un mare atuu, iar pentru cei din jur pot servi drept model, cu toate acestea, împlinirea şi mulţumirea le ocoleşte. Una dintre cele mai grave cauze în acest fenomen este îndepărtarea noastră de la esenţa a ceea ce suntem, a ceea ce ne-am născut. Nimeni nu ne-a spus decât foarte vag care sunt rolurile noastre, fie că suntem femei sau bărbaţi. Ceea ce ni s-a spus a fost numai o generalizare brută a însuşirilor noastre ce ține doar de apartenența la sex. „Băieţii nu trebuie să plângă” sau ”fetele nu trebuie să fie neastâmpărate” a fost o diferenţă impusă şi chiar prostească, căreia am dorit mereu să ne împotrivim, pentru că am perceput-o ca fiind discriminatorie, ca reprezentând un dezavantaj esențial faţă de sexul opus, fie că eram fetiţe sau băieţei.