Karl îşi apăsă de obraz pistolul Luger calibru 66 mm. Atingerea cu oţelul rece îi dădea o senzaţie plăcută de răcoare în camera supraîncălzită. Jarul încă mai ardea în cămin, iar cele câteva doze de şnaps pe care le înghiţise îl făceau să transpire şi mai mult. Karl Reinhart era un bărbat înalt, subţire, de vreo patruzeci de ani. În picioare, la fereastră, îşi ştergea mereu fruntea cu dosul palmei, ciufulindu-şi astfel părul blond, aranjat cu meticulozitate. Urmărea cu atenţie clădirea de peste drum, un palat elegant din secolul al XIX-lea. Clădirea aceea cu faţadă impresionantă, acum în ruine, fusese domeniul său până nu de mult. Cu toate că acum nu mai era decât o relicvă sigilată şi abandonată a fostei Germanii Democrate, cenuşie ca şi cerul de toamnă care o învăluia, ea reprezentase un univers întreg pentru el şi colegii lui din Ministerul Securităţii Statului din Germania de Est – cunoscut mai bine sub numele de Stasi. Karl îşi petrecuse aproape douăzeci de ani din viaţă în clădirea aceea veche, iar din pereţii tapetaţi cu dosare de la subsolul ei, îşi trăsese toată puterea. Apartamentul somptuos în care locuia, situat în apropierea Casei Prieteniei Germano-Sovietice, era unul din avantajele decurgând din numirea lui în fruntea Departamentului C/5, care se ocupa de coordonarea activităţilor de eliberare – altfel spus, el era ofiţerul Stasi responsabil cu menţinerea organizaţiilor teroriste din întreaga lume. Karl închise ochii; respiraţia lui aburise geamul rece, înceţoşându-i priveliştea, lipsită oarecum de culoare. Era încă uimit de întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Cu câteva zile în urmă, el şi tovarăşii lui mai deţineau încă controlul, dar, brusc, totul se sfârşise. Demonstranţii sau comitetele cetăţeneşti, cum se autointitulau, ocupaseră clădirea. Acum, când sursa puterii sale dispăruse, lui Karl nu-i mai rămăsese altceva de făcut decât să-şi salveze „onoarea”. Nu exista cale de întoarcere. Nimeni nu-i va simţi lipsa, iar acesta părea singurul mod potrivit de a-şi lua adio de la o lume care se năruia. Mesajul pe care-l aşteptase sosise cu câteva ore în urmă. Un fost coleg îl informase că, în cursul serii, urma să fie arestat pentru a fi interogat. El, Karl Reinhart, colonel Stasi. Era evident că epoca glorioasă a puterii Stasi se încheiase pentru totdeauna. Se întoarse de la fereastră, cercetând camera cu atenţie. Totul era aşa cum dorea să fie găsit. Lângă el, pe masa acoperită cu sticlă fumurie, o sticlă de şnaps aproape goală. În spatele canapelei, o cutie de carton plină cu docu