Ca orice poveste de succes, toată treaba asta a început de la câțiva hateri – hateri ai cititului, mai exact. Câțiva împătimiți ai mottoului „mănânc, deci gândesc“, în combinație cu argumente de genul „cartea e scumpă, nene“, „cititul mă doare la ochi“ ne-au lăsat tot soiul de comentarii injurioase când, pe Hyperliteratura, am avut două mici campanii, una care instiga la citit, în general (pornind de disclaimerul revistei noastre: „Pentru o viață sănătoasă, consumați minimum două cărți pe lună“), și una care recomanda cumpărarea autorilor noștri români, mai ales tineri. Sigur, au fost mii de like-uri și share-uri, multe reacții de încurajare, dar ne-am trezit și cu ceva trimiteri la origine sau, oricum, în zonă, cu jigniri și un mare zid ghimpos de anticultură. Am replicat atunci cu o serie de articole în care îi luam la mișto pe acești propagandiști ai creierului neted, despre responsabilitatea cititorilor, despre arta cu cojones, care nu trebuie să fie nici moralistă, nici frumoasă ca un mileu, despre faptul că nu banii sunt problema pieței de carte (căci, fir-ar mama ei de carte, n-o iei de la anticariat cu „dăcât“ doi lei, în schimb, dai pe un bilet la un film de duzină cel puțin 10 și nu ratezi o șaorma cu de toate tot pe la scorul ăsta), despre ce înseamnă de fapt cititul ca un act normal, nicidecum intelectual și, bonus, mai lăsați elitismele deoparte, există titluri pentru fiecare.

Astea, urmate de recomandările noastre zilnice și ce mai scriam în general, urmate de sutele de răspunsuri pe care le-am dat atât online, cât și offline cititorilor care ne întrebau efectiv ce să cumpere sau de unde să pornească o bibliotecă, s-au ciocnit fericit cu un material propus de Ioana (Ioana Vighi este redactor-șef al revistei): „10 motive stupide ca să te apuci de citit“. Pornind de la ideea că o carte chiar nu este necesară, nu are o utilitate exactă și că poți muri la fel de prost cum te-ai născut, stai totuși să vezi câteva ghidușii și avantaje ale cititului, pe lângă depresiile existențiale și durerile de cap aferente, dacă încep rotițele să-ți pornească subit și nu sunt unse. Articolul a fost un hit (așa numim noi materialele care sar de câteva zeci de mii de afișări unice bune și devin aproape virale) și, cum spuneam, s-au ciocnit cu tot ceea ce făceam până atunci foarte bine, așa că am extins cele 10 motive la 69 și am pus-o de-o carte, de primul nostru proiect editorial pe care Editura Adenium s-a repezit (dintr-o inconștiență livrescă, probabil) s-o publice. Și cum noi suntem genul de oameni care nu mai cred de mult în coincidențe, iar multe lucruri se întâmplă pentru că pur și simplu așa trebuie să se întâmple, i-am dat curs onorantei invitații.