Această carte se doreşte a fi un eseu. Este în acelaşi timp o reflecţie asupra locului epocii medievale în istoria filosofiei şi o încercare (le analiză a unui fenomen particular, dar care a impregnat întreaga istorie a occidentului : apariţia "intelectualilor" la răscrucea dintre secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Nu e o carte de istorie şi poate că nici măcar o carte de istorie a filosofiei : este, cel puţin în intenţie, o carte de istorie intelectuală care vizează ceea ce constituie, în opinia noastră, intelectualul ca atare : experienţa gândirii. . Aşa cum a menţionat recent Beonio Brocchieri, cuvântul "intelectual" (intellectualis) raportat la om nu semnifica nimic în EV\l1 Mediul. Acesta reprezintă o creaţie recentă, care îşi are originea în secolul al XIX-lea şi trimite în principal la ,Afacerea Dreyfus". Cu toate astea, pentru un istoric expresia are acoperire în perioada medievală, în primul rând, în măsura m care se poate identifica în Evul Mediu un tip uman căruia i se aplică termenul şi, în al doilea rând, în măsura în care p oate fi găsit un grup de oameni clar d elimitat corespunzător acestui tip : profesioniştii gândirii, maeştri, litterati, clerici . Aceasta este, în orice caz, accepţiunea termenului ."intelectual" impusă de cartea lui J. Le Coff Intelectualii în Evul Mediu2 : o accepţiune sociologică şi istorică permiţând decelarea şi descrierea în profunzime a apariţiei şi apoi a ascensiunii unei categorii cvasi socio-profesionale, să-i spunem corporatiste, categona acelor oameni ce "munceau cu cuvântul şi cu spiritul", "nu trăiau din rente funciare şi nici nu erau constrânşi să presteze munci fizice", în cadrul unor instituţii determinate - universităţile - sau în umbra lor - dacă îi socotim aici şi pe "literaţii din secolele XIII - XV, intelectualii în sens larg" care, în grade diferite. au contribuit şi ei, la instaurarea unei noi forme de cultură, nemonastică în esenţă, intrinsec legată de "mişcarea urbană":\. De la apariţia cărţii lui Le Golf, în 1 957, studiile asupra intelectualilor în Evul Mediu s-au dezvoltat semnificativ însă aproap'e toate în aceeaşi direcţie : aceea a breslei, a diviziunii muncIi, a oraşului, a instituţiilor însele, pe scurt, într-o perspectivă net socială tinzând să privilegieze, dacă nu exclusiv problema raportului dintre inte1ectuali şi putere, cel puţin (>e aceea a rolului şi funcţiei acestora în societate. Preluând de la Gramsci distincţia dintre intelectual organic şi intelectual critic, J. Le GofT a instituit prin aceasta o grilă sau un mod de lectură care a dat rezultate incontestabile, mai ales în ltalia4• Nu aceasta este şi intenţia cărţii de faţă. Fiind stabilit că fenomenul "intelectualilor" există în Evul Mediu li că baza sa sociologică e în mare măsură bine definită , ni se pare că ne rămâne să descriem şi să analizăm un alt fenomen : naşterea idealului intelectual ca atare, formulările. şi exigenţele, condiţiile sale de emergenţă şi domeniile sale de aplicaţie. Aici regăsim filosofia cu istoria şi dinamica sa.