Un „martor salvator” este pentru mine un om care apără un copil maltratat (indiferent cât de rar), care-i oferă sprijin, care compensează cruzimea ce defineşte existenţa zilnică a copilului. Acesta poate fi orice om din anturajul lui: un profesor, o vecină, fata în casă sau bunica. Foarte des martori salvatori sunt propriii fraţi sau surori. Acest martor este o persoană care îi oferă copilului bătut sau neglijat simpatie sau chiar dragoste, care nu vrea să-l manipuleze din motive educative, care are încredere în copil şi îi mijloceşte sentimentul că nu este o fiinţă rea şi că merită să fie tratat cu amabilitate. Mulţumită acestui martor, care nu trebuie neapărat să fie conştient de rolul lui decisiv şi salvator, copilul află că pe această lume există ceva care se numeşte dragoste. În cel mai bun caz el îşi formează încrederea în semenii lui şi astfel poate conserva iubirea, bunătatea şi alte valori umane. Acolo unde martorii salvatori au lipsit, copilul a glorificat violenţa şi adesea o aplică ulterior el însuşi mai mult sau mai puţin brutal şi sub acelaşi pretext plin de ipocrizie. Este semnificativ faptul că în copilăria unor exterminatori în masă precum Hitler, Stalin sau Mao nu a existat nici un martor salvator.