Să fii un criminal în serie care ucide criminali în serie e un hobby grozav... Până când te trezești închis într-o cușcă. Timp de trei zile. Cu un cadavru. În vara din Louisiana. Fără aer condiționat. Mă holbez la cadavrul plin de muște care zace dincolo de ușa încuiată a cuștii mele. Nasturii cămășii lui Albert Briscoe se strâng în fața stomacului său umflat, de culoare verde-cenușie. Stomacul lui în mișcare, pielea subțire care se unduiește peste gazele și viermii care mestecă carnea de dedesubt. Mirosul de putrefacție, bâzâitul insectelor, mirosul de rahat și urină care i-au eliberat corpul, e al naibii de revoltător. Iar eu nu sunt sensibil. Dar am standarde. Îmi prefer cadavrele proaspete. Vreau doar să-mi iau trofeele, să-mi pun în scenă și să plec, nu să stau și să privesc cum se lichefiază. Ca la un semnal, se aude un sunet liniștit de rupere, ca o hârtie umedă care se rupe în bucăți. "Nu..." Aproape că-l aud pe Albert de dincolo de mormânt: Da. "Oh, nu, nu, nu, nu..." Se întâmplă. Asta e pentru că m-ai omorât, târfă nenorocită. Pielea se despică și o masă albă de viermi iese afară, ca niște mici paste orzo. Cu excepția faptului că un număr semnificativ dintre aceste paste se târăsc spre mine cu un ritm glacial, căutând un loc liniștit pentru a finaliza următoarea etapă a ciclului lor de viață viermănos. "Iisuse Hristoase." Mă târăsc în fund pe podeaua de piatră murdară a cuștii mele pentru a mă ghemui într-o minge. Fruntea mi se apasă pe genunchi până când mă doare creierul. Încep să fredonez în speranța că voi înăbuși sunetele care sunt brusc prea puternice în jurul meu. Melodia mea devine din ce în ce mai tare, până când buzele mele crăpate încep să formeze câte un cuvânt. Nimeni de aici nu mă poate iubi sau înțelege... Mierlă, pa, pa... Fredonez și cânt până când cuvintele se sting, iar melodia dispare și ea. "Mă lepăd de căile mele rele", spun după ce cântecul se dezintegrează printre muchiile de praf și zumzetul aripilor opalescente ale insectelor. "Este păcat. Pun pariu că mi-ar plăcea felul tău de a fi răutăcios." Tresar la auzul vocii profunde și suave a unui bărbat, cadența unui ușor accent irlandez care încălzește fiecare notă. Înjurăturile mele taie aerul umed când capul mi se izbește de o bară transversală de fier a celulei mele mici, în timp ce mă scot din raza de acțiune a bărbatului care se strecoară în firul subțire de lumină de la fereastra îngustă, cu geamul opac de rahat de muscă.