Julienne adormise în sfârşit. Părul i se răsfrângea pe perna roz. Respira liniştit. Faye o mângâie pe obraz, cu atenţie, să n-o trezească. Jack urma să se întoarcă din călătoria de afaceri de la Londra. Sau de la Hamburg? Faye nu-şi mai aducea aminte. Avea să ajungă acasă obosit şi stresat, iar ea trebuia să aibă grijă să-l ajute să se destindă cum se cuvine. Închise cu atenţie uşa de la dormitor să n-o trezească pe Julienne, se strecură în hol şi verifică uşa de la intrare să vadă dacă este încuiată. Mângâie apoi în trecere blatul de bucătărie. Trei metri de marmură albă. Carrara, bineînţeles. Din păcate, nu era deloc practic, căci marmura poroasă sugea umezeala ca un burete şi căpătase deja câteva pete urâte. Jack însă nici nu concepuse să aleagă ceva mai practic. Bucătăria din apartamentul de pe strada Narvavägen costase cu un pic sub un milion de coroane şi nu se făcuse absolut nicio economie în achiziţionarea ei. Faye se întinse după o sticlă de Amarone şi puse un pahar de vin pe blat. Clinchetul paharelor de vin în contact cu marmura, clipocitul vinului turnat în pahar… cam aşa arătau serile ei acasă când Jack era plecat. Îşi turnă cu atenţie vinul, ca să nu mai apară şi alte pete roşii de la vin pe marmura albă şi, închizând ochii, duse paharul la gură. Reduse intensitatea luminii învârtind dintr-un buton şi ieşi în hol, unde atârnau portretele alb-negru, al ei, al lui Julienne şi al lui Jack. Erau opera lui Kate Gabor, fotografa neoficială a prinţesei moştenitoare, care în fiecare an le făcea fotografii adorabile micilor prinţi în timp ce se jucau în frunzele tomnatice, îmbrăcaţi în haine de un alb imaculat. Ea şi Jack aleseseră portrete de vară. Pozau într-o relaxare ludică pe malul mării. Julienne între ei, cu părul bălai fluturându-i în vânt. În haine albe, bineînţeles. Ea purta o rochie Armani, simplă, de bumbac, Jack era în cămaşă şi cu pantalonii suflecaţi, ambele marca Hugo Boss, Julienne într-o rochie de dantelă din colecţia Stella McCartney pentru copii. Se certaseră chiar înainte să facă pozele. Nu-şi mai aducea aminte de ce, ştia doar că fusese vina ei. Nimic din toate astea nu reieşea însă din portrete. Faye urcă scara. Şovăi în faţa uşii de la biroul lui Jack, dar în cele din urmă o deschise. Camera se afla într-un turn cu vedere panoramică. Un aranjament interior unic, într-un obiect unic, după cum se exprimase agentul imobiliar când vizitaseră apartamentul cu cinci ani în urmă. Pe vremea aceea era însărcinată cu Julienne şi era plină de speranţă cu privire la viitor.