Pe buza supcrioară a agentului de polițic Anthony Haddock a apărut o peliculă de sudoare. Bretonul i s-a lipit pe frunte, iar cravata îi stă stråmb. Are pete vincții sub ochi şi cămaşa îi e boțită. Emilia trebuic să arate la fel de epuizată, întrucât n-a dormit deloc noaptea trecută. 

Nici nu-și poate aduce aminte dacă s-a pieptănat azi-dimineață (în mod clar nu s-a spălat pe dinţi) şi poartă tot hainele de ieri. - Vreau sã vå spun încă o dată cât de rău îmi pare pentru pierderea pe care ați suferit-o, spune el cu sinceritate. 

Are un mär al lui Adam proeminent, care îi iese în evidență pe gâtul släbänog atunci când înghite. Emilia nu-şi poate lua ochii de la el. Işi înfige unghiile în palme ca să nu plângă. Nu poate da vina pe bărbatul acesta, mai ales că, în cămaşa necălcată cu mâncci scurte, arată ca un puşti de clasa a şasca. Ar fi trebuit să se agite mai tare când l-a întâlnit prima oară, luna trecută. Poate că n-ar mai fi aici, în sala accasta înăbuşitoarc, interzisă claustrofobilor, în cea mai călduroasă zi a anului de până acum.

Se foiește pe scaun, cu fusta lipită de spatele gambelor. Carnetul - cel pe care îl foloseşte la sfatul altui polițist, de când au început toate astea stă între ei pe masă. Fiica ei de cincisprezece ani, Jasmine, i l-a daruit de ziua ei în ianuarie ca să-şi schiţeze ideile pentru romanul pe care-l avea în vedere, primul de sine stătător şi nu parte a unel serii. Are pe copertă fluturi colorați în mārime descrescătoare; Emilia a avut mereu senzația că reprezintă o înnoire, o schimbare. Dezvoltare. Şi totuşi carnetul nu a ajuns să servească scopului iniţial. În schimb, conținc toate evenimentele stranii carc s-au petrecut în ultimele câteva luni. Ecourile macabre ale unor poveşti deja scrise. Şi acum o crimă, având drept victimă o persoană pe care ca o iubca.

Citeste mai departe în format pdf după descărcare…