Cred cu putere că tot ceea ce există în Univers este expresia întâlnirii şi combinaţiei, la diferite niveluri, a două principii originare, arhetipale, pe care le numesc Principiul Masculin şi Principiul Feminin. Bazele acestei credinţe sunt două: propriile mele experienţe şi apoi învăţăturile specifice curentelor iniţiatice, învăţături potrivit cărora Absolutul Divin sa polarizat în două principii opuse. Bărbatul şi femeia nu sunt decât reflexii, la nivel biologic, ale acestor principii transcendente, supraindividuale. Oricine sau orice altceva din Univers reprezintă fuziunea, în diferite grade şi pe diferite planuri, a acestor principiipotenţe de ordin transindividual. Acest amestec nu are loc niciodată în proporţii strict egale, motiv pentru care orice obiect sau fiinţa are, pe oricare dintre nivelurile lui, o dominantă masculină sau feminină. Lumea tradiţională, mult mai deschisă spiritual decât lumea modernă, a sesizat cu claritate această polarizare arhetipală, exprimândo fie în concepte filosofice, fie sub forma unor figuri divine şi mitologice. Aceasta nu este o proiecţie a diferenţierii sexuale asupra necunoscutului, cum sunt convinşi partizanii explicaţiilor antropomorfice, ci exact pe dos. Având mai trezite facultăţile de percepţie ale lumilor subtile, oamenii din vechime „au văzut”, pur şi simplu, jocul acestor principii cosmice, joc pe care lau codificat, pentru a fi pe înţelesul tuturor, întro varietate de figuri divine, zei şi zeiţe, cu caracteristici în mod evident omeneşti. Prin urmare, lumea nu există pentru că două persoane, Adam şi Eva, Shiva şi Shakti, au generato, ci pentru că două principii spirituale, arhetipale, infinite şi misterioase sau întâlnit şi continuă să se întâlnească, întrun proces creator probabil fără sfârşit. Aceste două principii sunt doar simbolizate de Shiva şi Shakti, de un bărbat şi o femeie, tot aşa cum intrarea la metrou este simbolizată de un anumit panou, prin care este inutil să încerci a trece pentru a coborî în subteran. Cele două mari principii divine, perfect echilibrate în Absolutul Nemanifestat (numit de Kabala Ain Soph Aur) sunt diferenţiate şi activate, prin polarizare, astfel încât din întâlnirea lor vie rezultă orice obiect, fiinţă sau fenomen. Principiul Masculin şi Principiul Feminin sunt potenţialuri cosmice invizibile, arhetipale, care interacţionează şi se unesc, în diferite grade de intensitate, generând forme multiple şi apoi distrugândule, întro încercare mereu reînnoită de a realiza unitatea originară, din care au izvorât. Bărbaţii şi femeile concrete sunt un fel de haine pentru aceste principii, indivizi trecători în care se înveşmântează pentru a se manifesta şi din care se retrag la un moment dat, numai pentru a se manifesta din nou, în alte personalităţi efemere. Modulaţiile acestor principii, empiric numite bărbaţi şi femei, nu le afectează în nici un fel conţinuturile abisale şi transconştiente, tot aşa cum hainele unui om nu îi ridică şi nu îi coboară nivelul de inteligenţă (comparaţie inaplicabilă în cazul meu, care sunt un monument de stupiditate în costum şi cravată; îţi imaginezi, prin urmare, ce inteligent sunt în trening). Aceste două contrarii, Eternul Masculin şi Eternul Feminin, sunt părinţii noştri „cereşti”. Ele alcătuiesc diada metafizică, polaritatea originară transsubstanţială şi transfiziologică, realitatea arhetipală saturată în conţinuturi, desfăşurânduse şi actual izânduse gradat în ceea ce obişnuim să numim Viaţă. Echilibrate la modul absolut, ele refac misterul Totalităţii, realizează întregul, Deplinătatea. Privite dintrun plan superior, vieţile noastre nu par a fi altceva decât călătorii în direcţia acestei unităţi, călătorii cel mai adesea inconştiente, până în clipa în care ne luminăm şi înţelegem sensul mai adânc al faptului de a fi vii. Din acel moment începe călătoria conştientă a Eroului, adică povestea arhetipală din spatele tuturor legendelor, miturilor şi basmelor: „Eroul pierde ceva sau i se încredinţează o misiune, pleacă la drum, întâlneşte oponenţi şi persoane care îl ajută, dobândeşte un obiect miraculos, înfruntă duşmanul, îi învinge, uneori este şi el însemnat în luptă. Obţine ce dorea sau ce trebuie să recupereze şi porneşte înapoi spre casă, îi alungă pe 3 urmăritori şi concurenţi. Povestea se încheie apoi cu nunta sau urcarea pe tronul ţării.” (W. Burkert, apud Bonzhaf, 2003). Aceasta este, în mare, structura narativă a vieţilor noastre, povestea din spatele poveştilor pe care le trăim, poveste care se desfăşoară după un plan care ne scapă sau pe care credem că îl făurim, poveste al cărei sens ultim pare a fi acela de a ne întregi, adică a unifica toate părţile fiinţei noastre întrun tot unitar. În puţine cuvinte, a armoniza principiile arhetipale, înlăuntrul nostru. 2. Atribute polare. La nivel fizic, Principiul Masculin este dominant întrun bărbat. Expresia acestei dominanţe este penisul. Principiul feminin este dommant întro femeie. Expresia aceste dominanţe este vaginul. Însă orice bărbat conţine un Principiu Feminin, orice femeie conţine un Principiu Masculin. Iar determinările acestor principii nu se rezumă, în nici un caz, la caracteristicile fizice. Ele sunt extrem de bogate, motiv pentru care nu le voi prezenta, în continuare, decât pe cele care mi se par mai importante: