PĂRINTELE conţine amintiri ale gândurilor, trăirilor şi comportamentelor
parentale. În limbaj analitic, acestea sunt introiecţii parentale. Numărul şi
identitatea figurilor parentale este unic pentru fiecare persoană (în desen au
fost reprezentate trei figuri semnificative, de exemplu mama, tata şi un
profesor). Din acest motiv, aşa cum nu există amprente identice, nu există nici
Euri Părinte identice.
Fiecare figură parentală este interiorizată cu propriile stări (Părinte Pi,
Adultul Ai, Copilul Ci, unde i = 1,2,3). Astfel, Eul Părinte al unei persoane poate
conţine mesajele furnizate de Eul Părinte al figurilor parentale (Pi), temeiurile
oferite pentru a le sprijini (Ai) şi trăirile ce au însoţit transmiterea acestor
mesaje (Ci).
ADULTUL conţine gândurile, trăirile şi comportamentele în care o
persoană se angajează pentru a răspunde situaţiei de aici şi de acum. Aici sunt
depozitate toate strategiile de testare a realităţii şi rezolvare a problemelor care
îi sunt disponibile acum, ca persoană adultă, inclusiv conţinuturi ale propriilor
stări de Părinte şi Copil evaluate ca pozitive sau rezonabile.
O întrebare ridicată adesea este cum se pot constitui trăirile emoţionale
în modalităţi de rezolvare a problemelor. Răspunsul e simplu: fiind adecvate
situaţiei. Dacă un leu fioros, scăpat de la circ, pătrunde chiar acum în
apartamentul tău, emoţia naturală şi adecvată este frica. Ea va contribui
esenţial la viteza cu care fugi, salvânduţi
viaţa.
Modelul structural de ordinul doi, reprezentat grafic, arată astfel:
PĂRINTELE ADULTUL COPILUL.
Fiecare copil, la rândul lui, are nevoi şi dorinţe fundamentale (Eul Copil),
fantezii în ce priveşte îndeplinirea lor (Eul Părinte) şi abilităţi intuitive de
rezolvare a problemelor (Eul Adult). Pentru a le indica, în interiorul Eului Copil
au fost conturate trei alte cercuri, corespunzând stărilor Eului persoanei,
atunci când aceasta era copil.
Fanita English (1977) a analizat cele trei subdiviziuni ale Eului Copil
grupândule
după vârsta de formare. Părintele din Copil (P) a fost numit
„Părintele Magic”, Adultul din Copil (A) a fost botezat „Micul Profesor”, iar
Copilul din Copil (C) a primit numele de „Copilul Somatic”.
Părintele din Copil stochează întro
formă magică mesajele parentale. El
poate spune:
Dacă mă comport frumos, toată lumea mă va iubi.
Dacă nu sunt cuminte, o să vină BAU BAU să mă mănânce.
Dacă nu mănânc tot, Mama o să mă părăsească.
Imaginaţia copilului se activează însă şi în sens pozitiv. Părintele din
Copil poate fi asociat cu zâna cea bună sau cu Moş Crăciun. Din aceste raţiuni
analiştii moderni lau
numit „Părintele Magic”, deşi Berne ia
spus „Electrodul”,
pentru a revela modul cvasicompulsiv
în care copilul răspunde la imaginile
magice ale recompensei şi pedepsei.
Adultul din Copil sau „Micul Profesor” hrăneşte formidabila capacitate
umană numită intuiţie. La acest nivel individul captează, asemenea unui radar,
semnalele emise de oameni şi lucruri, le prelucrează şi le interpretează rapid.
Lipsit de facultăţile logice, copilul se orientează în lume graţie acestei
funcţii. El ştie când poate cere să fie răsfăţat de părinţi, fără a prelucra raţional
fenomene observabile (de exemplu, gestul părinţilor de ai
zâmbi şi de a întinde
mâinile spre el). Mai târziu, el va şti când se află în faţa unui potenţial partener
sexual. Întrebat cum face, el va răspunde că „ştie pur şi simplu”.