DOMINAŢIA MASCULINĂ

Prin dezvoltarea culturii în direcţia aspiraţiei către putere, în special prin eforturile anumitor indivizi sau clase care vor să-şi asigure privilegii pentru ei înşişi, diviziunea muncii a fost direcţionată în favoarea bărbaţilor. Această tendinţă predomină şi în ziua de azi, având ca rezultat o cultură umană ce se caracterizează prin importanţa covârşitoare a bărbatului. Diviziunea muncii este astfel încât bărbaţii sunt grupul cu privilegii garantate. Datorită dominaţiei lor, bărbaţii influenţează poziţia femeii în diviziunea muncii, în procesul de producţie, către propriul lor avantaj. Bărbaţii stabilesc sfera de viaţă pentru femei şi sunt în poziţia de a o impune; ei stabilesc pentru femei forme de viaţă care urmează în principal punctul de vedere masculin.

Aşa cum stau lucrurile astăzi, bărbaţii continuă să se lupte pentru superioritate asupra femeilor, în timp ce femeile sunt permanent nemulţumite de privilegiile masculine. Totuşi, întrucât cele două sexe depind strâns unul de celălalt, apare o tensiune, o continuă perturbare a armoniei psihice. Această stare psihică generală este resimţită ca fiind extrem de dureroasă de ambele părţi ale rasei umane şi conduce la perturbări cu bătaie lungă. Dominaţia masculină nu s-a născut ca un fapt natural, ci a trebuit să fie asigurată de numeroase legi. Înainte de asta, au fost pesemne perioade în care dominaţia masculină nu a fost o evidenţă. Există, într-adevăr, dovezi istorice ale unei perioade de matriarhat, de filiaţie matriliniară, când mama, femeia, a jucat rolul mai important în viaţă, mai ales în ce priveşte copilul, iar toţi bărbaţii tribului aveau faţă de ea anumite obligaţii. Unele obiceiuri şi tradiţii continuă să arate asta, ca de exemplu folosirea în glumă, pentru orice bărbat, a apelativului de unchi sau văr al unui copil. Tranziţia de la matriarhat la patriarhat a fost precedată de o mare luptă. La început, bărbatul într-adevăr nu avea privilegiile pe care astăzi îi place să le prezinte ca fiindu-i date de la natură, ci a trebuit să lupte pentru ele. O bună descriere în detaliu a acestei evoluţii poate fi găsită în lucrarea lui August Bebel (1885), Femeia şi socialismul4. Victoria bărbaţilor a fost echivalentă cu subjugarea femeilor. În special lucrările despre dezvoltarea dreptului stau elocvent mărturie pentru acest proces de subjugare.