Câte ceasuri n-am petrecut contemplând această imagine! La şcoală, am avut patru ani la rând acelaşi manual de istorie, fiindcă trebuia să studiem în fiecare clasă doar câte o perioadă: întâi glorioasa Antichitate, de la cetăţile feniciene la cuceririle lui Alexandru; apoi romanii, bizantinii, arabii, cruciaţii, mamelucii; pe urmă, cele patru secole de dominaţie otomană şi, în sfârşit, cele două războaie mondiale, mandatul francez, independenţa... Eu, cel puţin, eram prea nerăbdător ca să aştept desfăşurarea programei. Pasiunea mea era istoria. Aşa că, încă din primele săptămâni, străbătusem toată cartea; nu mă săturam să citesc şi să recitesc, iar paginile ajunseseră, una după alta, îndoite, mototolite, cu colţurile rupte, subliniate din belşug, umplute cu mâzgăleli, cu notiţe sau cu interjecţii în chip de comentariu; la sfârşit, nu mai rămăsese decât o biată adunătură de hârtii destrămate.