Sunt cam dus pe copcă.
Asta e părerea mea, la care am chibzuit.
Dus pe copcă.
Sunt într-a șasea zi din ceea ce ar fi trebuit să fie cele mai grozave două luni din viața
mea, care s-au transformat într-un coșmar.
Nici măcar nu știu cine o să citească ăsta. Cred că în cele din urmă o să dea cineva peste
el. Poate peste o sută de ani.
Ca să se știe: nu am murit în ziua solară 6. Sunt convins că restul echipajului asta crede,
și nu pot să-i învinovățesc. Poate că o să declare o zi de doliu național pentru mine, iar pe
pagina mea de Wikipedia o să scrie: „Mark Watney este singurul om care a murit pe
Marte”.
Și probabil că va fi adevărat. Pentru că sigur voi muri aici. Doar că nu în ziua solară 6,
când crede toată lumea că s-a întâmplat.
Să vedem... de unde să încep?
Programul Ares. Omenirea face eforturi să ajungă pe Marte ca să trimită pentru prima
oară oameni pe o altă planetă și să lărgească orizonturile umanității, bla-bla. Echipajul de
pe Ares 1 și-a făcut treaba și membrii lui s-au întors eroi. Au fost ovaționați, au câștigat
faimă și dragostea lumii întregi.
Ares 2 a făcut același lucru, într-un alt loc de pe Marte. Când s-au întors acasă s-au ales
cu o strângere fermă de mână și cu o cană caldă de cafea.
Ares 3. Ei bine, asta a fost misiunea mea. În fine, nu a mea per se. Era condusă de
comandantul Lewis. Eu am fost doar un membru al echipajului. De fapt, am avut rangul cel
mai mic din echipaj. Aș fi „condus” misiunea numai dacă rămâneam singur.
Și ce să vezi? O conduc.
Mă întreb dacă jurnalul ăsta o să fie recuperat înainte ca restul echipajului să moară de
bătrânețe. Presupun că s-au întors cu bine pe Pământ. Băieți, dacă citiți asta: n-a fost vina
voastră. Ați făcut ce trebuia să faceți. În locul vostru, și eu aș fi făcut același lucru. Nu vă
învinovățesc și mă bucur că ați supraviețuit.
•

Presupun că trebuie să explic cum funcționează misiunile către Marte, pentru orice
profan care ar putea citi asta. Am ajuns pe orbita Pământului pe calea normală, cu ajutorul
unei nave spațiale obișnuite care se îndrepta către Hermes. Toate misiunile Ares îl folosesc
pe Hermes pentru a se duce și a se întoarce de pe Marte. E foarte mare și a costat o
grămadă de bani, așa că NASA a construit un singur exemplar.
Odată ce-am ajuns pe Hermes, patru misiuni suplimentare fără personal ne-au adus
combustibil și provizii, în timp ce ne pregăteam pentru călătorie. Odată ce totul a fost pus
la punct, am pornit către Marte. Dar nu foarte rapid. S-au dus zilele combustibilului chimic
greu și ale orbitelor de injecție trans-marțiană.
Hermes e propulsat de motoare ionice.