Să tot fie peste 20.000 de consultații psihoterapeutice și psihiatrice pe care le-am dat de-a lungul vieții. Clienții mei au fost mult mai mult decât pacienți sau bolnavi, erau opere de artă pe care eu le studiam, la care contribuiam și de la care învățam. Romanele mele, Vânzătorul de visuri, O médico da humanidade e a cura da corrupção, O futuro da humanidade, Holocausto nunca mais, Armadilhas da mente, Felicidade roubada e Jesús, o homem mais inteligente da historia, 1 vorbesc despre călătoria mea în calitate de medic, cercetător și specialist în sănătatea mentală. Nu am scris niciodată lucrări de ficțiune doar din plăcere, așa cum le place multor critici literari. Întotdeauna am șlefuit diverse subiecte, cu scopul fățiș de a încuraja gândirea critică și de a propune instrumente care să ne facă să fim autorii propriei noastre povești. Dar cine este autorul propriei sale povești? 

Cine este pilot excelent al aeronavei mentale? Cine reușește să nu sufere anticipat sau să nu rumege pierderi și frustrări? Învățăm să conducem firme și vehicule, dar nu să ne gestionăm propriile emoții ca să putem da o lovitură lucidă gândurilor care ne tulbură. Avem grijă de igiena corporală, dar nu știm să ne facem igiena mentală. Acumulăm zi de zi gunoi în brazdele memoriei noastre. Nu întâmplător, protagonistul din Vânzătorul de visuri decretează că omenirea a devenit un ospiciu global. Suntem consumatori iresponsabili ai resurselor emoționale ale planetei, ba chiar remarcabili susținători ai mediului. Pe lângă faptul că ne rumegăm supărările și că suferim pentru viitor, obișnuim să ne epuizăm creierul, pentru că suntem perfecționiști, acționând ca niște cămătari ai emoțiilor (cerând prea mult de la ceilalți sau de la noi înșine), din nevoia nevrotică de a-i schimba pe ceilalți, fără să ne dăm seama de faptul că nimeni nu schimbă pe nimeni; avem capacitatea de a-i face pe ceilalți mai răi, dar nu de a-i schimba. Am fost mereu niște vânzători de coșmaruri.