Changi era ca o perlă în extremitatea estică a insulei Singapore,
scînteietoare sub bolta cerului tropical. Se înălţa pe un vîrf de colină,
înconjurată de o centură de verdeaţă, iar mai departe verdele junglei se
pierdea în azuriul mării şi marea se topea în nesfîrşitul zării.
Văzută de aproape, Changi îşi pierdea farmecul şi se înfăţişa cum era
de fapt – o închisoare respingătoare şi cumplită. Corpuri de celule
înconjurate de curţi pîrjolite de soare, împrejmuite la rîndul lor de ziduri
impunătoare.
Dincolo de ziduri, în interiorul corpurilor de clădire, etaj peste etaj,
erau celule pentru două mii de deţinuţi, la capacitatea maximă. Acum, în
aceste celule, pe culoare şi în toate colţurile şi cotloanele se aflau cam opt
mii de oameni. Majoritatea englezi şi australieni, cîţiva neozeelandezi şi
canadieni – rămăşiţele trupelor din campania extrem-orientală.
Aceşti oameni erau şi ei delincvenţi. Purtau o vină grea. Pierduseră un
război. Şi rămăseseră în viaţă.
Uşile celulelor erau deschise, uşile corpurilor de clădire erau deschise,
poarta monstruoasă care despica zidurile era şi ea deschisă, iar oamenii
puteau intra şi ieşi după voie... aproape liberi. Şi totuşi erau închişi,
învăluiţi într-un iz de claustrare.
De la poartă pornea un drum asfaltat. La mai puţin de o sută de metri
spre vest drumul era închis de o reţea de sîrmă ghimpată, iar dincolo de
baraj era corpul de gardă populat de scursorile înarmate ale hoardelor
cuceritoare. Mai departe, dincolo de barieră, drumul îşi urma voios cursul
şi, cu timpul, se pierdea în nemărginirea oraşului Singapore. Dar pentru
oamenii din interior drumul se termina la mai puţin de o sută de metri de
poarta principală.
La est, drumul ocolea zidul de incintă, apoi cotea spre sud şi iar urma
conturul zidului. De ambele părţi ale drumului se înşirau „paradelniţele”
lungi, cum li se spunea aici acelor barăci primitive. Toate erau la fel,
şaizeci de paşi lungime, cu pereţii din rogojini de frunze de cocotier prinse
strîmb în cuie de stîlpi, cu acoperişuri tot din frunze de cocotier, strat
peste strat de frunze mucegăite. În fiecare an se adăuga alt strat, sau ar fi
trebuit să se adauge. Căci soarele, ploaia şi insectele chinuiau