PREFAȚĂ 

O descoperire remarcabilă s-a conturat treptat în astrofizică de-a lungul ultimelor două decenii și este acum practic unanim acceptată: anumite constante fizice au exact valorile necesare pentru a face viațaposibilă. În principiu, aceste constante ar fi putut lua valori complet diferite față de valoarea lor actuală, dar în schimb ele sunt în unele cazuri, într-o marjă de doar câteva procente, valori „numai bune“, care ne permit existența în univers. După cum Sir Martin Rees, un cosmolog al societății British Astronomer Royal și unul din cei mai de seamă reprezentanți ai domeniului, scrie în cartea sa celebră „Doar șase numere“: „Apariția și supraviețuirea noastră a depins și depinde de o foarte specială „acordare“ acosmosului - un cosmos care poate fi mult mai vast decât universul perceptibil.“ Știința din zilele noastre este bazată pe premisa materialismului, a reducționismului și a întâmplării. Materialismul este credința potrivit căreia realitatea constă doar în materie și energie, aspecte ce pot fi măsurate în laborator sau observate cu un telescop. Orice altceva este iluzie sau imaginație. Reducționismul este credința potrivit căreia lucrurile complexe pot fi explicate prin examinarea pieselor constituente - ca de exemplu iluzia conștiinței care ar apare din procesele chimice elementare ale creierului. Întâmplarea este certitudinea că procesele naturale urmează legile aleatorului în intervalul lor permis de manifestare. Date fiind aceste credințe, există doar o singură cale de a explica fina acordare a universului. 

Un număr infinit de universuri trebuie să existe, fiecare cu proprietăți diferite, fiecare aleator diferit de altul, al nostru fiind doar aparent special, pentru că într-un univers cu proprietăți diferite, noi nu am mai fi apărut. Existența noastră este posibilă doar în acest univers specific - prinurmare acea acordare este o iluzie. Această situație are trei probleme. Mai înainte de toate, fluctuațiile cuantice sunt o componentă de bază a teoriilor inflației care urmăresc să răspundă la întrebarea legată de apariția universului nostru și aaltor multe miriade de universuri. Problema este că fluctuațiile cuantice presupun existența legilor cuantice. Dacă nu ar fi fost legile cuantice sau orice alt fel de legi, nimic nu s-ar fi putut petrece. Dacă nuexistă legi, nu există acțiuni. Originea universurilor ca un rezultat al legilor cuantice, al câmpurilor de inflație, sau al oricăror alte proprietăți majore ale teoriei string-urilor depind de preexistența acelor legi sau câmpuri. Astfel, nici chiar cel mai sceptic dintre oamenii de știință nu poate evita această credință. A doua problemă este ca niciunul din celelalte universuri nu poate fi observat vreodată, nici măcar înprincipiu, deoarece a încerca să faci măsurători între două universuri cu legi fundamental diferite, ar fi ca și cum am încerca să studiem Luna cu un microfon, sau să folosim un telescop pentru a înregistra unconcert simfonic. Astfel că un al doilea act de credință este cerut de la oamenii de știință moderni: existența unui număr infinit de universuri nevăzute. Ultimă problemă este mai mult personală. 

Dacă nu suntem nimic mai mult decât niște ființe fizice apărute din întâmplare într-un univers aleator, atunci cu adevărat nu poate exista nici un scop ultim înviața noastră. Acest aspect nu este doar negativ pentru noi oamenii ca ființe individuale, ci el chiar subminează fundamentele etice și morale ale societății și ale civilizației. Propun în această carte o teorie care nu doar că dă sens vieților noastre, ci este în același timp perfect consistentă cu tot ceea ce am descoperit despre univers și despre viața pe Pământ, în special cu Big Bangul, existența de 4.6 miliarde de ani a Pământului și desigur, cu evoluția. Singura diferență între teoria pe care o propun și principiile curente din astrofizica modernă este aceea că presupun preexistența unei conștiințe inteligente și infinite. Nu poți scăpa de preexistența a ceva - fie că este un ansamblu de legi fizice generând un număr infinit de universuri, fie că este o conștiință inteligentă infinită - este ceva ce știința zilelor noastre nu poate rezolva și - într-adevăr, niciuna din cele două enumerate nu este cu nimic mai rațională decât cealaltă.